Aline

Să nu zic că plătesc de pomană abonament la HBO Max, m-am pus pe răsfoit catalogul de filme recente și am dat peste Aline. Nu, nu am scris Alien greșit, ci ăsta este titlul filmului, Aline.

 

🎬 Premisă

Filmul este o coproducție franco-canadiană regizată de Valérie Lemercier care joacă și rol principal și este o biografie a unui artist celebru.

Povestea pornește cu un cuplu proaspăt căsătorit, iar el îi trântește, fără menajamente, că vrea să trăiască pentru ei doi, deci fără copii.

Sărim un pic în timp și după 13 copii, deci o echipă de fotbal cu câteva rezerve, apare numărul 14, Aline, mezina care dovedește un imens talent la cântat.

Cum familia deja era axată pe spectacole vocale, nu este de mirare că Aline preia din genele muzicale ale neamului.

Părinții simt că au primit diamantul cel mai prețios și încep demersurile pentru a o aduce în fața unui manager care să o transforme într-un star internațional.

Asta în ciuda faptului că Aline nu era chiar poster de frumusețe, cu nasul cam mare, dinții cam strâmbi, plus că era destul de tinerică la cei 12 anișori ani, vârstă nepotrivită pentru glorie.

Ce se va întâmpla oare cu Aline Dieu?

 

💭 Comentariu

Dacă vă smulgeți peruca din cap, neavând habar cine este Aline Dieu, pentru că n-ați auzit până acum de ea, stați liniștiți, n-ați ieșit acum din peșteră, așa este filmul structurat.

Pot spune că Aline este unul dintre cele mai bizare filme pe care le-am văzut vreodată.

Nu pentru că ar conține cine știe ce poveste nemaivăzută, ci ca urmare a construcției sale.

Dacă nu v-ați prins deja din scurta premisă, este vorba despre Celine Dion, aici transformată în Aline Dieu.

De ce?

Habar nu am, doar numele personajelor sunt schimbate, în rest totul este la fel, până și actorii aleși aduc la fizic cu celebrul cuplu Dion – Angelil.

Și când zic la fel, nu exagerez absolut deloc, este viața lui Celine Dion, de la Eurovision la My heart will go on, de la povestea de dragoste cu managerul ei mult mai în vârstă până la spectacolele din Las Vegas.

Mai mult de atât, melodiile care apar în film sunt ale ei, cântate de altcineva, dar ale ei.

Asta nu este nimic pentru că bizareria nu se oprește aici.

Valérie Lemercier, care are 58 de ani, o joacă pe Celine, pardon, Aline în toate stagiile vieții sale, de la 12 ani până în prezent.

Este folosită la greu tehnologia „deepfake‟, iar rezultatul este unul tulburător pentru că sentimentul cauzat de o figură bătrână pe un corp de copil te bulversează și creierul începe să scoată fum neștiind cum să proceseze imaginile.

În halul ăsta s-a ajuns cu tehnologia, în loc să folosească un copil actor au preferat să cheltuie bani cu acest „deepfake‟ care nici nu este foarte bun și are potențial de a cauza coșmaruri. Aici tind să cred că a fost și ambiția regizoarei să le facă ea pe toate.

 

Revenind la biografia în sine, recunosc că-s extrem de părtinitor, Celine Dion fiind artista mea preferată.

Pe altarul artistic am trei acte pe care le voi asculta până la moarte și dincolo de ea: Michael Jackson, Celine Dion și Modern Talking.

Povestea în sine este lipsită de interes și foarte cosmetizată, chiar „îngerificată‟ pentru că și viața artistei Celine Dion este una nebrăzdată de scandaluri uriașe, de excese de alcool, de dependențe de droguri, așa cum sunt viețile unor alți mari artiști care fac subiectul unor biografii interesante pentru că scandalul vinde cel mai bine.

Desigur, sunt omise niște momente mai controversate din cariera lui Celine, of, mereu uit, Aline în ceea ce privește modul în care piesele au fost antamate, dar în rest nu prea are mizerie adunată sub preș. Practic, Aline este prezentată așa cum o vede un fan, fără defecte, doar cu calități.

Filmul se concentrează cel mai mult pe relația de dragoste dintre Aline și Guy-Claude, una nevăzută cu ochi buni din cauza diferenței imense de vârstă, una considerată a fi pe interese, dar care iată că a fost dusă cu bine până la finalul finalului, de aici reieșind că a fost într-adevăr o frumoasă poveste de dragoste între cei doi.

Aș putea spune că Aline, filmul, este destul de banal, deși mi-s mare fan înfocat pot să recunosc că n-a avut prea multe elemente atractive, iar informațiile prezentate n-au fost noi, deja simțeam că mai văzusem filmul pentru că:

  1. mai urmărisem deja o biografie asemănătoare în Celine din 2008;
  2. viața artistei Aline (Celine) este arhicunoscută pe plan global.

Astfel, neavând cu ce să ne impresioneze narativ, Aline se folosește la greu de piesele lui Celine, cântate de Victoria Sio, o voce superbă de altfel, dar nu la nivelul divei legendare Celine Dion.

Cu toate că filmul nu m-a mișcat prin firul său narativ, ochii mi-au fost în lacrimi pentru că am căpătat acest reflex de a-mi inunda obrajii ori de câte ori pornește un My heart will go on, I`m alive, Let`s talk about love, River deep, mountain high, muzică, nu zgomot.

Plus că, și aici vine o mare surpriză, sunt și alte piese, de data asta cântate de originali, precum Memory de Barbra Streisand sau Love me tender de Elvis Presley.

Ritmul este extrem de rapid, nu staționează deloc pe anumite momente cruciale din viața ei, trece rapid de la una la alta, nici melodiile nu-s complete, sunt prezentate câteva versuri, refrenul, niciuna nu este cântată în totalitate. Cât despre cronologie, nicio șansă de a primi așa ceva, trebuie să intuiești când ce se petrece pe baza evenimentelor din viața personajului principal.

 

🏆 Verdict

Încă nu pot să mă obișnuiesc cu această ciudățenie de film, această biografie neoficială a lui Celine Dion, o peliculă care, dacă ar fi să o analizez la rece, nu este mare brânză de ea pentru că povestea în sine nu se pretează la ecranizare. Ce să mai, este un film greu de uitat, unic și straniu.

Asta este o laudă pentru viața destul de cuminte dusă de Celine Dion, la dracu, Aline care n-a fost găsită moartă de beată pe vreo alee întunecată, prizând cocaină de pe „cock-ul‟ erect al vreunui mascul nud sau jonglând cu copiii săi pe balcon.

Este o biografie simplă care scoate în evidență greutățile oricărui mare artist în ceea ce privește expunerea media și epuizarea permanentă care vin odată cu talentul imens, dar care, spre deosebire de alții, a știut să gestioneze situația și a spus stop când trebuia, nu a căzut în patima viciilor care duc, inevitabil, la un sfârșit abrupt de carieră.

De final, nu afli nimic nou despre Celine, este oarecum un film lipsit de substanță, o ficțiune glorioasă a cuiva care vede doar de afară ceea ce se petrece în viața unui artist.

Piesele sunt cele care salvează filmul Aline, pentru mine, din groapa adâncă a rateurilor biografice și chiar dacă voi avea ceva vise urâte cu Valérie Lemercier de 58 de ani în rol de copil de 12 ani, îi ofer lui Aline 7 discuri de platină din care vreo 5 pentru melodii.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Cimarron

1930/1931 Cimarron este primul western câștigător de Oscar pentru cel mai bun film. Însă nu-i …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.