Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Angel has fallen continuă franciza lui Gerard Buttler cu Fallen. Poate că la câte atacuri au loc pe tarlaua lui Mike Banning președintele ar trebui să angajeze pe altcineva drept șef al securității.
Ce aș putea spune despre Angel has fallen diferit față de ce am povestit în precedentul Fallen, anume London has fallen?
Gerard „This is no Sparta anymore” Butler este „ca cafeaua”, 3 în 1, el inseminează, el face pe moașa, el taie cordonul ombilical, el dă țâță copilului, el face de toate în film.
Cam ramolitul Mike Banning se gândește să agațe pistoletu-n cui și să își tragă o funcție de birou, mai ales că șalele încep să-i scârțâie și căpșorul să-i numere stele verzi când și când.
Numai că băieții răi nu-l lasă deloc să se apuce de croșetat relații diplomatice, că la o tură de pescuit a lui POTUS (President Of The United States), interpretat de nemuritorul Morgan Freeman, dau năvală cu o lovitură de stat bine pusă la punct, care-l lasă pe hodorogul de Mike cu mufa blocată într-o permanentă stare de mirare și cu cătușele bijuterie la mâini.
Trailerul este destul de elocvent din acest punct de vedere, nu este nimic surprinzător în ceea ce am scris, atacul asupra președintelui este pus în cârca lui Mike Banning și toată lumea pune botul că un om cu o privire destul de tâmpă ar fi capabil să orchestreze o asemenea încercare de asasinare.
Angel has fallen se remarcă prin două componente cu nume similare: acțiuni și acțiune.
Prima este cea negativă, acțiunile personajelor sunt complet retarde, mai toți cei care își fac de treabă prin preajmă parcă-s bătuți în cap. Bine, nu personajele, ci scenariștii care, deși au fost mai mulți ca un sobor de preoți, nu au fost în stare să inventeze ceva plauzibil.
Pe de o parte, intriga este subțire de tot, te prinzi cine-i ăla din spatele atacului încă înainte de a-ți suge dintre dinți rămășițele primului nachos înfulecat. Ce întorsături de situație neașteptate, că totul este mai transparent ca rochiile de vară ale pițipoancelor de TV.
Pe de altă parte, personaje despre care credeam că au ceva glagore-n cap se comportă ca niște mucoși de grădiniță. Păi bine măi FBI șmecher ce ești tu, chiar să pui botul că Mike, după ce a copt un plan atât de bine organizat, de lipsit de hibe, începe să împrăștie cu ADN, sânge, păr și mai știu eu ce într-un anume loc pentru a lăsa dâre imense de dovezi care să-l incrimineze? Iar ăia răi, deși sunt mulți, sunt proști de bubuie din moment ce Mike și cu tac-su (Nick Nolte), doi ramoliți vai mama lor, dau cu ăștia super mega antrenați de tot pământul.
Asta este partea nasoală din Angel has fallen, acțiunile personajelor sunt complet tâmpite și deloc credibile. Oricum, nu este nimic nou, anticipam așa ceva pentru că la astfel de filme neuronii oricum intră-n paralizie temporară.
Eh, dar vine partea care salvează filmul, anume acțiunea. Sunt trei scene mari și late, principale, de acțiune, plasate strategic în cele trei acte ale filmului.
După ce London has fallen m-a dezămăgit, fiind o dudă de film, și eram pregătit deja să dau de pământ și cu Îngerul decăzut de față, ei bine, iaca nu este așa.
Recunosc că deja scrisesem câteva paragrafe înainte să văd filmul, țanțos că știam deja ce urma să văd, dar am fost nevoit să-mi înghit cuvintele.
Nu că ar fi acțiunea din Angel has fallen ceva ieșit din comun, nu reinventează oala cu ciorbă, dar este una care te satisface, de la atacuri cu drone la explozii cu nemiluita, de la confruntări în care se consumă gloanțe cu duiumul până chiar și la ce ceva dezastre mai demolatoare, filmul nu plictisește.
Mă uitam cu o privire rânjitoare și tâmpă plasată pe gaura vorbitoare la miriada de explozii frumos colorate în mijlocul unei păduri, chit că nu izbucnea apoi vreun incendiu, cum nu prea am pățit anul ăsta.
Sincer, pe partea asta am rămas plăcut surprins, aici parcă acțiunea este mai redusă ca amploare și mai cu picioarele înfipte în nămol, nu mai avem bucăți de acțiune aiuritoare și fantasmagorice care-ți fracturează neuronul băgat în ghips și pare oarecum credibilă (în limitele rezonabilului).
Revine la origini, o ia și el pe ulei cu familia, că este la modă în perioada asta. Parcă îl și așteptam pe Vin Diesel să sară din boschete și să urle ca Stallone în Rocky: Family!!!
Actoria lui Gerard Butler se reduce la mormăieli și priviri constipate, dar salvarea pe partea asta vine de la Nick Nolte care joacă excelent un veteran răvășit de demoni.
Se vede că Gerard a adunat și el ceva ani sub curea, că mai tot filmul gâfâie și huruie, și nu este vorba de personajul său, ci chiar de el, deja cred că nu mai poate deși la orizont se mai întrevede un Fallen.
Spre deosebire de London has fallen, care a avut un buget cu 50% mai mare, dar arată de parcă-i filmu-i făcut pe buget de scobitori boante cu efecte speciale demne de un film de amatori făcut la beție, în Angel has fallen nu deranjează atât de mult efectele destul de mediocre mai ales acolo unde erau folosite din plin pentru a reda secvențe mai sofisticate.
Ăsta este un film care mi-a întrecut așteptările, mai mult de un 4 nu credeam să-i dau, dar iată că, deși este debil pe partea de scenariu, plusează cu acțiunea (și asta contează), așa că îi dau un 7.
Nu am terminat, că mai am o măsea stricată de scos referitor la editare, aceeași măsea care îmi dă dureri de fiecare dată la astfel de erori.
Deși este un lucru mărunt, m-a enervat la culme, doi la o masă, unul pune ceva pe masă, camera se mută și vedem din perspectiva celuilalt, acel ceva nu mai este pe masă, dispare subit, camera revine pe primul personaj, iar vedem acel ceva pe masă.
Măi ăștia care editați filmul, atât de greu vă este în durerea mea să plasați acel ceva pe masa aia nenorocită când trageți cadrele din unghiuri diferite? Nu consumă nici milioane de dolari și nici nu trebuie să fii Einstein să o faci. Este un efort mic, dar care nu vă mai face să arătați a amatori beți.
(3,5 / 5)
Trailer:
