Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Armageddon este unul din cele două filme cu subiect nu asemănător, ci identic, care au fost lansate în anul 1998, acesta de față fiind cel mai recognoscibil și de succes dintre cele două, celălalt fiind Deep impact.
Nu l-am mai revăzut de mult așa că am găsit de cuviință să văd dacă mai are același impact ca în tinerețe.
Ideea din spatele filmului este simplă, un asteroid ce a băgat toată viața numai shaorme cu de toate și s-a făcut cât Texasul se prăvălește ireversibil cu toată viteza către Pământul care-i stă în cale.
Rezultatul? Eradicarea vieții de pe Terra fără nicio fărâmă de speranță de supraviețuire indiferent unde asteroidul se decide să aterizeze brutal.
Armageddon ratează multe repere științifice, dar măcar pe ăsta îl nimerește la fix, un astfel de impact ar fi nimicitor pentru toată planeta.
Ce este de făcut în cazul ăsta? Că doar nu ne băgăm cu capul în pământ să așteptăm liniștiți întâlnirea cu divinitățile programată în mai puțin de 3 săptămâni.
Ei bine, americanii, dragii de americani (propagandă maximă), pun la cale un plan atât de simplu, dar atât de descreierat, nici mai mult, nici mai puțin, vor să găsească găoaza asteroidului, să-i foreze o gaură atât de adâncă încât să-i penetreze fără lubrifiant o bombă nucleară care să despice bucata de gheață în două pentru a ocoli Pământul.
Dar timpul este scurt și cum în logica trasată de film este mai greu să antrenezi astronauți să dea găuri decât să dresezi petroliști să devină zburători spațiali, o trupă pestriță și neîmpăcată cu autoritățile condusă de Harry interpretat de un Bruce Willis (Glass, Split, Once opon a time in Venice, The sixth sense, Pulp fiction), pe vremea când încă i se rupea de actorie, este expediată pe asteroid să-l crape-n două.
Armageddon este definiția kitschului pur și poartă semnătura inconfundabilă a lui Michael Bay, așa că nu este de mirare că scenariul sucombă în fața spectacolului fenomenal pe care un Bay încă la început de carieră (mai regizase doar Bad boys și The rock) este capabil să-l pună în scenă.
În primul rând, și cel mai important de altfel, Armageddon a dat un divorț total față de realism și tot ceea ce înseamnă verosimil. N-are nicio treabă cu logica elementară sau cu știința exactă, scenariul plasează filmul într-un univers paralel în care legile fizicii, gravitației și ale bunului simț funcționează după alte coordonate.
Probabil este unul dintre filmele cu cele mai multe erori de orice natură și cu cele mai multe neconcordanțe, multe dintre ele lăsate deliberat pentru că nu au mai avut efectiv timp să mai migălească la film din cauza termenului limită foarte scurt. Justificare pertinentă sau scuză patetică? Asta rămâne la latitudinea fiecăruia să decidă.
Grași bețivi și drogați care devin astronauți în câteva zile, vânt și gălăgie multă în spațiu, aceeași oră pe tot globul, la dracu` cu toate astea, și-au zis scenariștii, le lăsăm în film, vrem să facem distracția supremă, nu lecții universitare plictisitoare.
Și la asta se rezumă Armageddon, este o reprezentație absurdă de efecte speciale, un escapism perfect din cotidianul monoton, un blockbuster care nu țintește intrarea în vreun Top AFI, ci se vrea a fi un film care să te facă să te simți bine pentru 150 de minute.
Dacă am pomenit de Michael Bay, atunci deja știți că filmul va fi plin de explozii monumentale și secvențe de distrugeri masive de o splendoare superbă pe care un buget de 140 de milioane l-a putut oferi acum 22 de ani (la dracu, au trecut 22 de ani?). Banii sunt foarte mulți și pentru un film realizat azi, darămite atunci.
Încă din primele minute știi la ce te înhami și Bay nu pierde timpul și își pune amprenta proprie asupra acestei producții (cadrele au în medie 1,5 secunde), iar acțiunea nu lasă de dorit, este tensionată, spectaculoasă, plină de dramatism la cote maxime care te manipulează după cum vrea țurțurele regizorului.
Chiar dacă nu a îmbătrânit foarte frumos și efectele speciale nu se mai țin atât de bine, ele rămân eficiente în ciuda aspectului fals, de joc video, pe care îl simți urmărind după 2 decenii filmul.
Nu prea ai cum să te plictisești la Armageddon pentru că acțiunea jonglează excelent între dezastrele provocate pe Pământ de iscoadele trimise de asteroid și lupta dramatică dusă de echipa lui Harry pentru a-și duce la bun sfârșit misiunea.
Și dacă am ajuns la dramă, nu era un disaster-movie bun dacă nu te face să plângi, și Armageddon și-a făcut bine de tot lecțiile aici, chiar dacă emoțiile sunt previzibile și scenariul te conduce spre lacrimi ca un fals profet spre sinucidere, tot nu te poți abține să nu bocești mai ceva ca o babă în mijlocul unei gropi comune hitleriste.
Actorii sunt numai unul și unul de la Bruce Willis la Ben Affleck, de la Michael Clarke Duncan la Billy Bob Thornton, și de la Steve Buscemi la Owen Wilson și Liv Tyler. O parte dintre ei au acceptat rolurile doar pentru gologani, după cum au recunoscut-o, iar actoria nu se ridică la cele mai înalte standarde. Nici nu necesita un asemenea film performanțe demne de analele cinematografiei. Nu este slabă, departe de mine acest gând, dar nu demnă de numele actorilor.
Ce mai tura-vura, Armaggedon este un film totalmente debil, fără cine știe ce valoare artistică, dar nici nu știu de ce lumea avea alte așteptări de la film a cărui premisă implică foratul pe un asteroid.
Este un film de văzut în gașcă, de tras câte-o dușcă la fiecare replică inaptă și la fiecare eroare, care oferă cantități imense de distracție și care a dus la lansarea uneia dintre cele mai mișto piese: I don`t want to miss a thing de Aerosmith. Și o spune unul căruia nu îi place deloc Aerosmith.
Dincolo de toate hibele lui evidente, unii cârâie azi că este un film prea macho, Armageddon rămâne un film care intră în categoria celor care oferă distracției de top și creier ioc, pe care îl poți revedea de nenumărate ori fără să te plictisești și chiar dacă ulterior filmele lui Michael Bay au devenit tot mai slabe (deși el pe ăsta îl consideră cel mai slab), eu unul, ca un mare consumator de disaster-movies, îi dau un 8, la fel cum i-am dat lui 2012, deși filmu-i ghiveci cu pilaf, dar se ține de cuvânt și livrează ce promite.
(4 / 5)
Trailer:
