Arrietty

ArriettyPare-se că studioul Ghibli se afla pe atunci într-o pană de inspirație originală, așa că și Arrietty este o adaptare a unei scrieri vestice, The borrowers de Mary Norton.

 

🎬 Arrietty – Premisă

Shô este un copil ce face pasul spre adolescență, expediat fără voia lui de părinții mult prea ocupați să petreacă niscai timp la mă-sa mare.

Undeva la țară, că doar nu-l trimiteau la betoane.

Tinerelul are o alură cam pleoștită, chef de viață ioc, zici că împlinește 80 de ani, nu 14-15 ani, să zbenguie încă inocent prin natură.

Eh, dispoziția i se schimbă când pune ochii pe Arietti, o fetișcană care zburdă prin grădină, chinuindu-se să nu fie văzută de nimeni.

Nici nu ar trebui să fie foarte greu pentru că este o liliputană, o făptură minusculă dintr-o familie ce trăiește sub casa bunicii lui Shô.

Între cei doi se înfiripă o relație aparte, în mod clar nu de dragoste, că nici nu avea cum, dar una care trece prin multe peripeții.

 

💭 Arrietty – Comentariu 🍿

Animația nu stă prea bine la capitolul acțiune efervescentă sau imaginație bogată, dar impresionează prin redarea contrastului dintre micuța creatură gingașă și lumea înconjurătoare.

Una plină de pericole când la maturitate ai înălțimea unui deget de om normal. Pisicile devin monștri titanici, gărgăunii sunt de-o statură cu Arietti, iar un ac cu gămălie devine o spadă ascuțită.

Foarte mult timp din cele 90 de minute ale animației îl petrecem alături de drăgălașa ființă de basm care trebuie să treacă peste multe obstacole care nouă ni se pare chestii banale.

Practic pentru ea un dulap reprezintă un Everest, o picătură de apă devine un bazin în care se poate îneca și dintr-o frunză proaspătă face ceai timp de un an.

Nu-i nimic ieșit din comun, dar aici rezidă și farmecul poveștii, partea care se adresează celor mici, una jucăușă și aventurieră, însă fără momente terifiante să nu-i sperie pe puradei.

Deși dacă este să fiu franc, există și un substrat mai întunecat ce are vădită legătură cu speciile aflate pe cale de dispariție din cauza lăcomiei sau neglijenței societății.

Acești liliputani țin locul oricărei vietăți pe care umanitatea a călcat-o în picioare ca urmare a grandomaniei de care dă dovadă, de parcă universul sau creatorul i-a dat titlu de proprietate pentru planetă și este doar a ei.

Cu siguranță copilașii nu vor pricepe o iotă din acest subiect tenebros, ei se vor distra urmărind năzbâtiile scobitorii ambulante care devine un fel de Tomb raider în miniatură.

Arrietty

 

Pentru mine a contat mai mult mesajul subliminal decât salturile primejdioase, cățărările turbulente și sprinturile nebunești ale protagonistei în încercarea ei de a scăpa teafără.

La un moment dat au devenit obositoare și repetitive aceste năstrușnicii, dar s-au oprit la fix, taman când începeam să mă foiesc în izmene.

Apoi se bagă la mijloc un aspect dramatic care aduce un suflu proaspăt și bine primit în această poveste.

Nu zic despre ce este vorba, vă las să vă lingeți pe bot ca ursul când vede un borcan cu miere.

Mai am un singur lucru de scris despre Arrietty, anume că beneficiază de o coloană sonoră melancolică de senzație care m-a băgat într-o stare de meditație de zici că eram maestru yogin.

Era de așteptat ca un basm să aibă parte de balade, nu de rock alternativ.

Despre partea vizuală nu mai are rost să comentez, că devin o placă stricată și nu prea îmi place să mă repet, animația arată superb, chit că la nivel conceptual este mai simplă.

 

🏆 Arrietty – Verdict 👍 sau 👎?

Într-adevăr, nu beneficiază de grandoarea imaginativă a unor Spirited away sau Howl`s moving castle, dar uneori frumusețea se regăsește în banalitate.

Sau în ochii privitorului, aici fiind vorba de Arietti, orice lucru care nouă ni se pare obișnuit pentru ea este extraordinar.

Poate că și de aici putem trage niște învățăminte referitoare la cum privim mediul înconjurător sau cum ne uităm unii la alții judecând instantaneu, fără să ne cunoaștem cu adevărat.

Parcă ar fi mers dezvoltată mai pe îndelete relația dintre Arietti și Shô și eliminate câteva secvențe în care ne minunăm la firul de iarbă sau la o cioară ofuscată.

Dar asta ține mai degrabă de preferințe personale, ca adult aș fi văzut în alt fel desfășurarea acțiunii.

Chiar și așa, animația este fascinantă, fără a-i oferi însă un loc în panteonul în care află producții de la excelente în sus marca Ghibli, dar merită 8 cuburi de zahăr.

 4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

From up on Poppy Hill

From up on Poppy Hill

Kokuriko-zaka kara sau From up on Poppy Hill este al doilea film regizat de Gorô …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *