Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Dacă o să ard în iad pentru că iau în colimator documentarul Arsenie, viața de apoi, atunci așa să fie.
🎬 Arsenie, viața de apoi – Premisă
Ideea din spatele acestei realizări este una simplă.
Regizorul Alexandru Solomon a vrut să înțeleagă de unde a izvorât nebunia asta cu Arsenie Boca devenit dintr-odată un mare „sfânt‟ făcător de minuni.
Pentru asta a făcut un casting în urma căruia au fost aleși câțiva oameni care au avut tangențe atât cu fenomenul Arsenie, cât și cu camerele de filmat.
I-a aburcat pe toți într-un autocar și regizorul a încercat să refacă, atât cât i-a fost permis de către sutanele cu putere de decizie, traseul celor mai importante momente din viața lui Arsenie.
Și în acest timp îi filma pe fanii, sună cam urât, pe adepții lui Arsenie care mai recitau câteva ceva, mai recreau o scenă cu specific religios, mai povesteau evenimente din propria lor viață.
La final aflăm răspunsul întrebării care l-a ros atât de mult pe regizor încât a recurs la această stratagemă?
💭 Arsenie, viața de apoi – Comentariu 🍿
Am stat un pic pe gânduri dacă este cazul să comentez pe seama acestui documentar sau să stau în banca mea.
Din moment ce aștern aceste rânduri, este evident ce decizie am luat.
Pentru a vedea nivelul poporului român, dacă mai există vreo necunoscută aici, atunci trebuie urmărită fără vreo remușcare această producție.
Mie unul mi-au fost (re)confirmate toate așteptările cum că suntem praf ca societate pentru că participanții la acest pelerinaj filmat au un prag setat foarte jos în ceea ce privește educația.
Dacă îi întreb de Nobel probabil vor ridica din umeri a nedumerire crezând că respectivul o fi cântat cu Guță sau este vreun neam cu sclava Isaura.
Nu știu dacă documentarul este chiar obiectiv pentru că nu am idee dacă acel casting a fost făcut pe bune sau au fost selectați pe sprânceană participanții, dinadins să fie toți o apă și un pământ.
Pe de o parte, dacă a fost un casting echidistant, fără parti-pris-uri, atunci faptul că niciun intelectual nu s-a prezentat sau nu a fost inclus în acel grup grăiește multe despre ceea ce a ajuns fanatismul religios și cine sunt cei care îi cad victimă.
Pe de altă parte, dacă este părtinitor și special au fost aleși pentru a propovădui ideea că doar cei săraci cu duhul pun botul la vrăjelile astea, atunci rușine producătorilor și regizorului.
Ideea este că niciunul dintre cei antamați pentru realizarea acestui documentar, cei din fața camerelor de filmat, nu raționează coerent și toți bat câmpii de ți se blegește definitiv creierul.
M-a enervat la culme. Nu documentarul pentru că el nu emite nicio părere, ci protagoniștii care se dau în stambă cu mintea lor ca o planșă goală.
Una pe care cei de la putere o pictează cum vor pentru a le servi propriilor interese.
Și apoi îi conving pe oameni că toate lăturile servite sunt artă, deși nici în cocina porcină nu ar avea loc.
Documentarul trebuie văzut pentru a fi crezut, aș putea spune, fără să greșesc mult, că este comedia anului, dar fortuit, nu că s-ar fi dorit asta.
Știu că nu este frumos să faci mișto de ce mai puțin înzestrați intelectual, dar aici să și vrei să rămâi sobru și nu ai cum.
Când auzeam idioțeniile de o grosolănie de neînchipuit mă bufnea automat râsul.
Nu am absolut nimic cu oamenii respectivi, dacă atât pot, nu ai ce să le ceri mai mult.
Problema este că sunt mulți ca ei și sunt și ai naibii de conștiincioși, voit sau nu, și se prezintă mereu la urne de fiecare dată votând știm noi cum și pe cine.
Cu toate astea, nu pot să îi absolv de vină. Înțeleg, nu ai trecut pe la școală sau ai numărat oi la ore, dar de aici până la a împrăștia niște elucubrații cu atât patos de te doare mintea este cale lungă.
Ca niște spoilere, avem și niște apariții de renume, sub forma unor imagini de arhivă, dar sunt prezente la datorie.
Când s-a ivit pe ecran Șoșoacă în toată splendoarea ei grohăitoare am simțit că mi se topesc șuncile și am vrut să ies din sală.
Și când s-a înființat și Tonciu instantaneu mi s-au slăbit sinapsele mai repede decât șuruburile de la podul Golden Gate de România.
🏆 Arsenie, viața de apoi – Verdict 👍 sau 👎
Documentarul este unul fascinant. Nu pot spune că este bun, că nu aduce nimic nou din ce nu știam, dar fascinant.
Nu mă feresc de cuvinte, indiferent de consecințe, chiar cu riscul de a fierbe la foc etern în cazanul infernal, este o cronică a prostiei umane în formă imaculată. La fel ca fecioara și concepția.
Este o dovadă irefutabilă că extremismul în orice domeniu și în orice tabără nu duce decât la rezultate dezastruoase.
Iar pe cel religios îl găsesc cel mai periculos pentru că are capacitatea de a atinge miliarde de oameni needucați ușor manipulabili.
Apăi dacă nici mercantilizarea religiei (fix ce este blamat în Biblie) nu are scopul de a scula omul din somnul adânc în care este cufundat, atunci suntem sortiți pieirii.
Probabil că la prima vedere și părerea mea este una extremistă, dar ea nu se leagă de oameni, ci de sistemul putred și infect care duce la modelarea unor asemenea mentalități.
Și numărul pupătorilor de moaște crește alarmant într-o țară care are printre motto-uri și pe cel cu „România educată‟.
Din păcate, având în vedere ritmul galopant în care societatea românească, în particular, și cea globală, în general, se degradează, nu văd nicio luminiță la niciun capăt de tunel.
Mai degrabă se vede luminița din vârful lumânării așezate la căpătâiul coșciugului speciei umane.
Și totuși, care este treaba cu Arsenie Boca?
De final nu am idee ce ar trebui să fac, să merg în genunchi până la cea mai apropiată mănăstire să mă spovedesc întru iertarea blasfemiilor scrise?
Sau mai bine scuip în sân și rostesc rapid 7 Amin-uri.
(3,5 / 5)
Sunt curios, documentarul se leaga de faptul ca Arsenie era legionar si anti-semit? :))
Îți dai seama că nu pomenește de așa ceva, de fapt nu prea spune multe despre el, ci mai degrabă îi urmărește/intervievează pe cei care îl consideră sfânt. E mai mult despre fenomenul Arsenie decât despre omul Arsenie.