Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Mi s-a năzărit din senin să revăd As good as it gets, un film din 1997 care n-are nici explozii, nici efecte speciale, nici acțiune. Este mai mult o comedie romantică de vârsta a doua în care rolurile principale sunt interpretate de Jack Nicholson și Helen Hunt (Twister).
Melvin Udall (Jack Nicholson – The shining, One flew over the cuckoo`s nest) este un scriitor cu ceva succes la public care, aparent, scrie foarte bine personajele feminine, însă ca om este greu de suportat. Până și psihologul său are probleme în a mai rezista o oră în preajma lui Melvin. De ce?
Pentru că omul suferă de OCD (tulburare obsesiv-compulsivă), adică are niște ticuri enervante generate de un creier prost cablat, încuie ușa de câte 5 ori, aprinde lumina de câte 5 ori, pe stradă sare peste liniile din trotuar și nu calcă pe ceva hașurat. Astea n-ar fi nimic pe lângă celelalte caracteristici ale personalității sale care îl fac un om reprobabil în preajma celorlalți. Este sarcastic, homofob, misogin, rasist, mizantrop și nu-și ascunde deloc aceste defecte, cine îi intră în colimator a dat de naiba pentru că Melvin are cuvintele la purtător, unele jignitoare, cuvinte care taie adânc.
Amărâtul care cade cel mai des victimă abuzurilor verbale ale lui Melvin este un pictor gay (deh, și-a făcut-o omul cu mâna lui) jucat de Greg Kinnear.
Eu zic să apucați să (re)vedeți filmul până nu-l cancelează pizdificații woke-iști pentru că acum As good as it gets violează toate agendele sociale împinse până la refuz, limbajul din film fiind destul de colorat nu din cauza înjurăturilor, ci datorită jignirilor profanate cu multă ușurință de către Melvin și care atacă toate categoriile care s-ar simți astăzi ofensate, femei, negri, gay, evrei, până și ăia din PETA ar sări de fund în sus, cu toate că limbajul folosit nu este unul de dragul de a șoca, are un rol foarte bine stabilit în ansamblul filmului.
Ca o exprimare plastică, primul tipar folosit pentru crearea personajului a dat greș și a ieșit prea blând, așa că a fost trimis în iad să ocupe funcția de Satana, apoi specimenul ieșit perfect din matriță a fost Melvin.
Dau din casă o singură astfel de retorică venită din partea lui Melvin. Întrebat la un moment dat cum reușește să înțeleagă și să scrie atât de bine personajele feminine, răspunsul său este legendar de ofensiv: „Când scriu personaje feminine, mă gândesc la un bărbat și elimin din ecuație rațiunea și responsabilitatea‟. Și credeți-mă că replica asta este dintre cele mai ușurele slobozite de Melvin în film.
Însă filmul este unul de senzație, scenariul este excepțional de bine scris, pentru că As good as it gets este mult mai mult decât un nene care scuipă injurii în stânga și în dreapta. Este o poveste despre personaje obișnuite, cu problemele lor de zi cu zi, de la țăcăneli psihice la amenințarea falimentului, de la lipsa de interes a statului față de cei mai săraci până la singurătatea socială, As good as it gets ne pune o întrebare cu un răspuns pe care nu vrem să îl știm: „Dacă mai bine de atât nu se poate‟?
Pe lângă elementul comic reprezentat de gura spurcată a lui Melvin, As good as it gets ne duce pe cele mai înalte culmi emoționale pentru că personajele evoluează, iar relațiile dintre ele reușesc să smulgă ropote de lacrimi și torente de aplauze interioare pe măsură ce firul narativ își vede de drumul său neobosit.
Așa cum este de anticipat, Melvin este cel care duce greul evoluției, că doar nu v-ați fi așteptat să fie un personaj unidimensional, pus doar pe jignit?
Ajunge pe final să te emoționeze până la lacrimi chiar dacă el nu este prezent în cadru, nici măcar nu este prin preajma scenei, atât de puternic este construit acest personaj.
Dacă este interpretat ca o comedie romantică, atunci As good as it gets sparge barierele stereotipice ale acestui gen pentru că n-avem în rolurile principale niște tinerei zvăpăiați ce-și caută iubirea, ci personaje trecute prin viață, bătătorite de diverse probleme, care nu mai au timp de fandoseli și ifose pentru că orologiul timpului bate neîncetat.
Filmul te face să râzi în hohote la dume ce azi par blasfematoare, să plângi necontrolat în momentele emoționante, asta în timp ce inima îți este încălzită de un val de speranță că mai există, totuși, bunătate în oameni.
Actoria este de pe altă planetă, atât Jack Nicholson, cât și Helen Hunt (ce joacă rolul unei chelnerițe, singura capabilă să suporte violul verbal al lui Melvin), au luat statuetele Oscar pentru interpretare, bașca Greg Kinnear a fost nominalizat pentru rol secundar.
Eu i-aș fi dat un Oscar și lui Verdell, ghemotocul blănos drăgălaș și drăgăstos a cărui prezență ar topi până și cel mai rece ghețar din universul infinit.
As good as it gets este un film cu multe straturi, este despre prietenii neașteptate, despre oameni normali cu probleme ce nu ar trebui să fie normale, este despre discrepanța dintre păturile sociale, aici un rol important avându-l sistemul sanitar care se comportă diferit cu pacienții săi, pentru un om sărac un act medical obișnuit pare o minune dumnezeiască, în timp ce pentru unul bogat nu este suficient, este despre capacitatea omului de a se schimba și, nu în ultimul rând, este despre imboldul uman de a pune etichete pe baza unei prime impresii care de cele mai multe ori este falsă. Umanitatea acționează prea mult pe vorbe și prea puțin pe fapte, contează ceea ce faci, nu ceea ce spui, un dicton care astăzi a căzut în derizoriu, degeaba salvezi 10 copii negri de la înec, că dacă ai spus că-s negri din erou ești transformat în cel mai aprig dușman al societății.
Nu o să-i acord premiul magna cum laudae pentru că lasă un pic garda jos și se transformă pe final într-o comedie romantică banală, plus că m-a amuzat imens și poza asta cu un câine făcând pișu, dar lichidul ieșea din degetul actorului. Însă chiar dacă eu nu-s impresionat de comedii romantice, As good as it gets mi-a stins lumina de 9 ori.
(4,5 / 5)
