Assassin’s creed

admin 09/01/2017 Acțiune Leave a comment 3,561 Views

(2 / 5)

Assassin’s creed sau calvarul filmelor adaptate după jocuri video şi care eşuează lamentabil continuă, episodul fără număr, că le-am pierdut şirul.

Un scurt pelerinaj prin poveste, în zilele noastre pârnăiaşul Cal Linch primeşte de ziua sa un cocktail cu nişte substanţe nu tocmai propice susţinerii vieţii, adică este executat pentru crimele sale.

Când deschide ochii ca după o beţie cruntă, se trezeşte buimac neştiind că iadul arată atât de fain, cu o gagică deja lângă el, că de ştia, se cărăbănea mai repede în iad. Numai că ţeapă, pupăza care-l veghează este o coană doctor pe nume Sofia care-i dă vestea cea bună, este mort pentru restul lumii, dar viu pentru experimentele la care va fi supus.

Îi toarnă pe gât o vrăjeală de poveste cum că ar fi descendentul direct al lui Aguilar, un asasin de pe vremea Inchiziţiei spaniole care avea drept misiune protejarea unui măr miraculos care conţinea harta genetică a violenţei umane, adică liberul arbitru pe care o organizaţie sinistră (din care face parte tăticul Sofiei) vrea să-l elimine definitiv sub pretextul că astfel va eradica definitiv violenţa, dar de fapt, va transforma omenirea într-o turmă cretină care va urma ordinele fără să crâcnească (dacă mă întrebaţi pe mine, acest deziderat deja a fost atins în realitate).

Vorba multă, sărăcia omului, Cal este vârât într-o maşinărie care-l transportă în trecut, dar doar psihic, rememorând aventurile strămoşului Aguilar în timp ce trupul îi rămâne în prezent luptându-se cu fantome.

Reticent la început, aruncat cu forţa în Animus, Cal îşi dă seama că nu e de glumit cu grobienii ăştia aşa că începe să pună de unul singur cap la cap toate amănuntele poveştii şi realizează că i s-a servit doar o parte din scenariu şi caută o cale de scăpare din această nouă închisoare.

Ce să zic, au măcelărit complet ideea jocului, aruncând la ghenă partea cea mai interesantă care are loc în trecut. Ăştia ori sunt tâmpiţi, ori nu au pus în viaţa lor mâna pe un joc din seria asta, ori ambele. Nu se poate nene ca de la un joc a cărui acţiune are loc aproape în exclusivitate în trecut să faci un film în care ai doar 3 scene de acţiune în acea perioadă şi în rest să o arzi în lăbăreală fără final fericit numai în prezent.

Mai mult de atât, regizorul s-a gândit în mintea lui seacă de om cretin că ar fi mişto ca în timpul secvenţelor de acţiune din trecut să insereze faze din prezent în care-l vedem pe Cal înfipt în Animus cum se zbate ca o marionetă, mimând acţiunile lui Aguilar din trecut.

Tot acest du-te-vino m-a scos complet din atmosferă, din tensiune, era ca şi cum îmi vedeam de treabă în definitivarea procesului de procreare cu consoarta şi în mijlocul efortului trebuia să mă ridic să răspund la uşă că a venit poştaşul cu factura la gaze, apoi iar mă apucam de asudat din toţi porii şi când să dau cu subsemnatul la finalizare, iar eram nevoit să întrerup activitatea pentru că mă căutau martorii lui Iehova să mă izbăvească de cel rău.

Cam aşa s-au simţit fazele de acţiune, când îţi era lumea mai dragă şi îţi făceau bucile un skandenberg înrăit între ele de nu le puteai crăpa cum venea faza din prezent ca Moise despărţind Marea Roşie-n două, cu Cal făcând pantomimă de zor căţărându-se pe scări invizibile şi fluturând săbii numai de el văzute.

Nimic de comentat în ceea ce priveşte bruma de acţiune, se pare că se poate face ceva antrenant, plin de furie şi de adrenalină şi cu căruţe, cai, pumnale, săbii, paie şi alte cele. Doar că editarea este una execrabilă şi regizorul a preferat să ne transforme din cicciolinus întăritus în cocolinus flascus cu ale sale treceri rapide trecut-prezent de mă uitam buimac la ecran şi mă întrebam dacă producătorii sunt serioşi sau au făcut filmul la mişto, în bătaie de joc.

Şi când Cal nu este în trecut, avem parte de-o sforăială grandioasă, restul scenariului constând în faze îndelungi de clipit, se uită unii la alţii cu ochii cât cepele fără să spună nimic, de aveam impresia că a îngheţat proiectorul.

Să nu zic de anumite scene care se termină brusc pentru că scenariul este inapt şi nu găseşte un fir logic care să ducă la finalizarea scenei într-un mod cât de cât realist.

Se vede de la o poştă că filmul a fost făcut ca un prim capitol dintr-o franciză pentru că se termină într-un mare fel, în mijlocul scandalului şi rămâi cu flegma în colţul gurii că nu mai ai cui să i-o expediezi. M-aş mira să mai continue cu această serie la cât de “reuşit” a fost filmul ăsta.

Culmea e că Assassin’s creed avea potenţial, dacă tăia la greu din sindrofia simandicoasă din prezent şi ne perpelea la foc continuu în trecut ar fi ieşit şmecherie de film. Nu înţeleg de ce nu au făcut asta, că bani au avut suficienţi, cât să cheltui pe o escadrilă de căruţe şi nişte baloţi de paie, dă-o dracului de treabă, probabil au folosit mult caşcaval să-i convingă pe Michael Fassbender, Marion Cotillard şi Jeremy Irons să joace în dezamăgirea asta de Assassin’s creed.

Uitam de notă, să zică mersi de un 4, că dacă mă mai gândesc mult la el, tai şi din nota asta.

Trailer: