NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
După trei ani de pauză, am făcut o vizită la Hollywood. Nu, nu cel din SUA, ci la Multiplexul din București Mall.
De ce? Ca să văd în avanpremieră Atlasul Universului.
📖 Premisă
Filip (Matei Donciu) are zece ani, locuiește în Livezeni și este înnebunit după fotbal. Mama (Andreea Gramoșteanu – #dogpoopgirl) îl trimite la oraș să-și cumpere o pereche nouă de încălțări.
Numai că în cutie găsește doi pantofi pentru piciorul drept. Hotărât să nu se întoarcă acasă cu mâna goală, pornește în căutarea pantofului stâng.
Drumul îl duce spre Grebenișu de Câmpie, printr-o lume de oameni și întâmplări neașteptate. Totul într-o singură zi!
💭 Comentariu
🐦 Amintiri din copilărie, cu Mbappé în loc de pupăză
Încep direct, fără ocolișuri, ca să nu vă mai țin în suspans. Mi-a plăcut Atlasul Universului. E un film simplu, de familie, din care pot trage învățăminte atât cei mici, cât și cei mari.
M-a făcut să mă gândesc la Amintiri din copilărie, într-o versiune modernizată. Doar că Filip nu are ce are cu pupăza din tei, ci cu un câine pe care îl botează Mbappé. Probabil că Nică ar fi făcut același lucru dacă ar fi crescut cu Liga Campionilor la televizor.
Cel mai mult m-a impresionat omenia pe care o întâlnește Filip. Jur că a fost ca un panaceu sufletesc. După o oră de social media, plină de venin, vitriol și ură cronică, rămâi cu impresia că toată lumea are ceva cu toată lumea. Unul se ceartă pentru politică, altul pentru fotbal, iar al treilea te înjură fiindcă nu consideri filmul lui preferat o capodoperă.
Și uite că Filip întâlnește oameni dispuși să-l ajute fără să aștepte nimic în schimb. Nu toți îi pot rezolva necazul, dar fiecare încearcă, după posibilități. Care cu o vorbă bună, care cu o bandă adezivă.
Există chiar și o scenă care arată că omenia nu ține cont de bariere lingvistice. Poți să nu înțelegi o boabă din ce spune omul din fața ta și tot să pricepi că are nevoie de ajutor.
Mi-a prins bine să văd oameni care se poartă frumos fără să scoată telefonul ca să-și filmeze fapta bună pentru Facebook.
❤️ Fieni, Dâmbovița. Când îți crește pipota în sala de cinema
Mai am un motiv pentru care filmul mi-a mers la suflet.
Nu m-am informat prea mult înainte de vizionare, așa că am rămas surprins când am văzut un număr de mașină cu DB. Am zis că așa s-a nimerit. Apoi a mai apărut unul. Și încă unul. Până când am recunoscut Fieniul.
În momentul acela mi-a crescut pipota din motive patriotice, de parcă Paul Negoescu ar fi venit să filmeze direct în ograda mea.
Peisajele sunt de-a dreptul bucolice: drumuri de țară, poduri și sate din împrejurimile Fieniului, în nordul județului Dâmbovița.
E tare plăcut să vezi pe marele ecran locuri pe care le cunoști. Uite că a trebuit să vină Paul Negoescu cu o cameră de filmat ca să-mi reamintească frumusețea lor!
Există însă și o mică problemă geografică. Filip pleacă din Livezeni, ajunge într-un oraș care nu este numit, dar în care recunoști Fieniul, apoi merge spre Grebenișu de Câmpie.
Cooperativa Fieni, numerele de Dâmbovița și fabrica de ciment din fundal sunt indicii destul de greu de ignorat. Mai ales fabrica.
Numai că Livezeni și Grebenișu de Câmpie sunt în județul Mureș, la sute de kilometri de Fieni. Ori Filip e un viitor campion olimpic la maraton, ori Paul Negoescu a reorganizat administrativ România fără să ne anunțe. Eu merg pe a doua variantă 😊.
Știu motivul pentru care a filmat unde a filmat, dar e amuzantă discrepanța asta.
⚽ Copilăria în care mingea era mai importantă decât orice
Filmul redă viața simplă de la țară, în care cei care au copilărit pe uliță se vor regăsi imediat. Băteam mingea până când mama băiatului care o adusese îl striga cu o voce autoritară să vină acasă sau până când ajungea în curtea vecinului care o spărgea, fiindcă îi distrusese iar răsadurile.
Două pietre țineau loc de poartă, iar un meci bun se termina invariabil cu scandal pentru henț, fault sau gol anulat.
Filip își dorește o pereche de încălțări de 95 de lei. Noi ne supărăm că nu ne permitem cel mai nou iPhone. Pentru Filip, cei 95 de lei reprezintă o comoară, mai ales că a primit „poruncă” de la mama sa să se întoarcă acasă cu încălțările.
Și parcă te apucă puțin rușinea când îți amintești pentru ce nimicuri te-ai supărat ultima oară. Poate că ar trebui să apreciem mai mult ce avem.
🎭 Matei Donciu – Copilăria nu se învață la actorie
Privindu-l pe Matei Donciu, am avut impresia că Paul Negoescu a luat un copil de pe uliță, i-a pus o cameră în față și l-a lăsat să-și vadă de treabă. Atât de natural este puștiul!
Nu mă uitam la un actor care interpretează un personaj, ci parcă mă vedeam pe mine în copilărie, când băteam mingea cu orele și făceam sport fără să știu că fac sport. Abonamente scumpe la sală, antrenori personali sau aplicații care să ne numere pașii? Aiurea! Aveam o minge, câțiva prieteni și părinți care trebuiau să ne strige de trei ori ca să intrăm în casă.
Matei nu pare preocupat să ne demonstreze cât de bine joacă. Își vede de aventura lui, iar noi îl urmăm. Și, înainte să mă apuc să comentez despre copiii distribuiți în filme datorită părinților celebri, mă opresc aici: Matei e doar Matei.
Îl crezi când se încăpățânează, când se bucură și când își adună curajul să meargă mai departe. Dacă l-aș fi întâlnit pe Filip în copilărie, probabil că l-aș fi chemat la fotbal. Cu condiția să aducă mingea, pentru că a mea era la vecinul care nu voia să mi-o mai dea.
🍷 Tatăl lui Filip, dicționarul ambulant de proverbe
Părintele băiatului pare să fi înghițit un dicționar de proverbe și zicători arhaice. Are o vorbă din bătrâni pentru orice situație, de parcă ar fi crescut cu Anton Pann pe post de bonă.
Îl învață pe Filip să fie curajos, dar, la primul hop, preferă să dea bir cu fugiții și să meargă la o băută cu amicii decât să-l ajute. Băiatul ajunge să demonstreze curajul despre care tatăl său vorbește atât de mult.
Filip nu știe mereu încotro s-o apuce, dar continuă. Mai întreabă pe cineva, mai traversează un pod, mai descoperă un drum. Iar tatăl său ar avea ce învăța de la el. Eventual, înainte să deschidă următoarea sticlă.
😂 O replică venită de nicăieri și doi spectatori care au umplut sala de râsete
La un moment dat, un personaj aruncă o replică atât de neașteptată, încât eu și amicul Eugen, de la GenFilme, am râs zgomotos aproape un minut. Ne-am permis, pentru că eram singuri în sala de cinema. Păcat, fiindcă filmul merită mai mulți spectatori.
Dacă mai erau spectatori, probabil ne scoteau afară pentru tulburarea liniștii publice. Nu dezvălui replica: tocmai apariția ei din senin a făcut momentul atât de savuros.
În rest, s-a văzut frumos și s-a auzit bine. Așadar, se poate.
🏆 Verdict
Atlasul Universului spune o poveste simpatică despre cât de departe te poate împinge o pasiune. Și despre cât de puțin contează granițele dintre județe când Paul Negoescu se ocupă de geografie. Domnul de la cadastru probabil că are altă părere.
Cei mici pot învăța să nu renunțe la visurile lor. Cei mari își pot aminti să se bucure de ce au și să mai dea o mână de ajutor.
Putem fi mai buni unii cu alții. Nu ne costă nimic, dar putem câștiga enorm.
Filip pleacă de acasă după o pereche de încălțări și se întoarce cu ceva mult mai valoros: o experiență care îl va forma ca om.
Trailer
