Avatar: The way of water

Avatar: The way of waterUSA a schimbat 2 președinți între cele 2 filme Avatar, dar iată că după 13 ani a ieșit mult așteptatul Avatar: The way of water.

De văzut dacă este atât de așteptat.

Fără alt preambul, că nu vreau să intru la apă, hai mă scufund în poveste.

 

🎬 Avatar: The way of water – Premisă

Trecut-au ceva ani pe Pandora, este liniște și pace, timpuri numai propice pentru Jake (Sam Worthington – Fractured) și Neytiri (Zoe Saldana – The Adam Project) să testeze de multiple ori rezistența hamacurilor și altor zone de odihnă.

Și paturile au fost zdravene pentru că acum familia lor s-a îmbogățit. Au trântit 3 copii, plus o fiică adoptată, cea a defunctei dr. Grace (Sigourney Weaver), Kiri (voce tot Sigourney Weaver – Aliens).

Cum pacea este acea perioadă efemeră dintre războaie, ea nu durează mult nici pe Pandora.

Asta deoarece Oamenii Cerului, adică pământenii cu IQ de omidă strivită, nu și-au învățat lecția și se întorc cu forțe proaspete pentru a provoca haos pe această planetă.

Dar n-au venit neapărat pentru resursa inestimabilă din primul Avatar despre care nu se face nicio pomenire, ci altul este obiectivul.

Și acela este fix Jake Sully.

Nu-i mare surpriză că defunctul colonel din Avatar, Quaritch (Stephen Lang – Don`t breathe), nu-i chiar mort definitiv.

S-a reîncarnat și el într-un avatar albastru și i s-a pus pata pe Jake pe care îl vrea mort cu orice preț.

Povestea aduce cu sine mai multe complicații, dar de principiu la asta se rezumă.

 

💭 Avatar: The way of water – Comentariu

Nu mi-am setat așteptări prea mari de la film de teamă să nu fiu dezamăgit pentru că a fost tare hiperbolizat în laudele din mass media. Și la pomul lăudat nu trebuie să te duci cu camionul.

Motto-ul meu la filme: „Intră cu așteptări scăzute pentru a nu fi dezamăgit‟.

Cu ce să încep?

Hai cu partea tehnică pentru că aici voi îngrămădi cele mai multe laude.

L-am văzut la IMAX, deci experiența a fost una dintre cele mai plăcute pentru că filmul arată senzațional.

Mă duc până într-acolo încât am curajul să spun că din punct de vedere vizual este absolut ireproșabil. Și cel mai arătos film. Poate exagerez, dar cu siguranță printre cele mai frumoase din câte am văzut.

Intrăm mai adânc în explorarea planetei și această parte secundă se concentrează pe elementul ce rezultă din menajul a trois format din două molecule de hidrogen și una de oxigen, adică apa.

Și filmul ne duce în ocean, iar totul arată mirobolant, de la creaturi la coloratură.

Animalele nou introduse sunt dintre cele mai variate și, deși au corespondență cu cele existente pe Terra, sunt destul de diferite astfel încât reprezintă o adiție originală.

Sunt secvențe destule, poate prea multe, în care James Cameron își flexează mușchii regizorali și parcă face în ciudă altor filme cu bugete asemănătoare, dar care arată jalnic comparate cu Avatar: The way of water.

Un pic pe sistem lăudăros: „Vedeți, mă, ce film magnific scot dacă nu sunt forțat de studio să îl fac în 2 ani?‟

Și nu pot să îl condamn, ce-i al lui este al lui, nici nu cunosc atâtea cuvinte elogioase pentru a lăuda vizualul din film astfel încât să-i fac cinste pe cât ar merita.

Nu doar creaturile sunt sublime, ci și interacțiunea personajelor cu mediul acvatic este atât de bine realizată încât simțeam cum îmi sar stropi pe față de la apa din film.

De asemenea, momentele de război beneficiază de un CGI atât de fain încât am avut impresia că era folosită muniție reală și au fost consumați hectolitri de combustibil.

Personajele arată și ele impecabil, tehnologia „motion capture‟ este ridicată pe noi culmi în acest film.

Deși digitale, creaturile transmit sentimente, au expresii faciale grăitoare, sunt ușor identificabile, reprezentând o altă reușită de excepție.

Uneori însă, nu știu dacă să folosesc din cauza sau datorită, depinde de percepție, dar ca urmare a HFR (High Frame Rate – 48 frame-uri pe secundă în loc de standardul obișnuit de 24 FPS) imaginea ducea spre desene animate soap opera.

Dar ăsta este singurul comentariu negativ despre partea tehnică.

Era și culmea să nu iasă ceva excepționalținând cont de cât timp a avut James Cameron la dispoziție pentru realizarea producției și cât a investit în inventarea unor noi camere și tehnologii de filmare sub apă, obsesia de-o viață a regizorului.

Avatar: The way of water

 

Acum îmi mut tabăra în spatele liniilor inamice și iau în vizor povestea.

Una care nu este atât de impozantă pe cât anticipam.

Este redusă ca amploare în ceea ce privește grandoarea confruntărilor, nu avem un război adevărat între două specii inter planetare așa cum a fost pe final în Avatar.

Aici lupta este una intimă, se transformă dintr-un război generalizat într-o vendetă personală.

Și asta mi-a născut sentimente contradictorii.

Pe de o parte, mă așteptam să fiu martorul unei conflagrații în toată regula, un măcel pe cinste în care numărul cadavrelor să ridice suprafața solului mai mult deasupra nivelului mării.

Aici am rămas cam cu pofta în cui, îmi doresc să se ajungă la asta în celelalte filme.

Și sper că pe viitor poate oamenii vin mai pregătiți logistic pentru că în Avatar: The way of water se pare că n-au învățat nimic din bătăița la fundul gol pe care și-au luat-o în primul film.

Pe de altă parte, reducerea anvergurii acțiunii a dus la creșterea factorului emoționant pentru că în prim plan este familia.

Un subiect foarte drag multor filme recente, mai ales unei francize vitezomane.

De aceea trebuie să vă așteptați la multe dialoguri cu, despre și pentru familie, la discursuri înălțătoare despre importanța legăturilor indestructibile de sânge și alte asemenea laitmotive care se învârt în jurul ADN-ului comun și frăției de sânge.

Totul este înduioșător, plin de suflet, emoționant, lacrimogen, dar parcă prea mult.

Știu că vă roade o întrebare: Se moare în film?

Răspunsul este da.

Însă nu puneți bine întrebarea, ea ar trebui să fie: Se moare cu adevărat în film?

Aici n-aș putea spune cu exactitate pentru că și în Avatar au crăpat personaje doar pentru a reveni în sequel într-o formă sau alta.

 

🏆 Avatar: The way of water – Verdict

Filmul introduce destule personaje noi cu care rezonăm rapid și care cresc sub ochii noștri. Poate că nu trebuie să vorbesc la plural, și în numele altora, este valabil doar pentru mine ce aberez pe aici.

Probabil aceste personaje vor avea roluri și mai importante în franciza ce se anunță a fi una bogată în conținut, nu doar că sunt programate alte 3 filme, dar James Cameron deja a început să pălăvrăgească despre Avatar 6 și 7.

Avatar: The way of water este împărțit echidistant, jumătate este o poveste cu miezul plasat în mijlocul familiei și jumătate este o demonstrație tehnică fără cusur.

Deși, dacă este să fiu sincer, m-aș fi lipsit de vreo 15-20 de minute, poate chiar mai mult, de comuniune cu fauna piscicolă.

Am înțeles aspectul ecologic, să fim verzi, să avem grijă de natură, dar ce este mult strică.

Practic, reia multe elemente narative din primul Avatar, ceea ce îi imprimă o senzație de deja vu și ceva lene scenaristică.

Inevitabil, înainte de a mă evacua din peisaj, trebuie să mă raportez la Avatar pentru a sparge digul verdictului și a inunda filmul cu concluzia finală.

Pare-mi-se că a câștigat la capitolele imagine și emoție, dar a pierdut la grandoare războinică și editare etanșă.

Plus că parcă n-a mai avut avea magie cu care a venit Avatar, atunci a fost ceva unic, acum efecte speciale senzaționale sunt destul de comune, îmi vine în minte Dune, care arată și el mirific.

Una peste alta, plusurile și minusurile raportate la Avatar se anulează reciproc, astfel încât o să fiu la fel de darnic ca în cazul filmului din 2009 și o să îi capturez 8 pești fictivi.

Parcă pentru 13 de ani de așteptare povestea, în ansamblul ei, putea fi mai bine cizelată pentru că mi se pare destul de simplistă.

Însă ăsta da, este cu adevărat un film de văzut numai și numai în cinema.

Las și eu o predicție de box office, zic că va încasa undeva între 1,5-1,8 miliarde de dolari.

Nu știu când mai apuc, dacă mai apuc, așa că pun și o poză de la lansarea de presă, alături de RFC, Film Zoom și Eugen Năstase, cei patru crai de la răsărit.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Inception

Christopher Nolan băga-n ceață lumea cinematografiei (că la asta se pricepe cel mai bine) cu …

2 comments

  1. Și cu puțin apropo la moby Dick..merge..mi-a plăcut

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *