🎭 🎤 AVEM CHELTUIELI – Stand-up (Maria Popovici, Mincu și Banciu)
🎬 Ce este de pomenit despre subiectul acestui spectacol? Cuplul Popovici-Mincu, plus ceva umplutură să se lungească timpul, încearcă să amuze audiența. După ce i-am bifat și pe ei cred că îi mai am pe Bobonete și pe Teo să-i văd și am rezolvat toată tagma comediei de acest gen din România.
🍿 Nu are rost să scriu prea multe despre actul introductiv, că nu-i ceva memorabil, nu degeaba unii doar fac încălzirea și nu sunt capul de afiș în cazul unor asemenea reprezentații. Nu că a fost gunoi, dar am uitat poantele.
Banciu a avut o singură glumă care m-a amuzat pentru că a fost și inteligentă, cu trimiteri la istoria romană, deci aveai nevoie și de câteva cunoștințe istorice.
Eh, dar apoi s-a prezentat pe scenă Maria Popovici și aici s-a rupt firul, în sensul bun. Dincolo de snoavele care n-au fost ceva extraordinar sau colosal, la care totuși s-a râs, pe mine m-a impresionat interacțiunea cu publicul.
Chiar s-a intrat în amănunte picante și personale, semn că audiența a început să fie tot mai destupată la minte și este deschisă unei astfel de relaționări.
Asta dacă nu cumva a fost o regie prealabilă și respectiva persoană a fost special plantată pentru acel număr.
Deși nu eram chiar ținta ei principală, am râs destul de bine și de mult la dumele Mariei care prezenta pățanii ilare, dar din perspectivă feminină, ceea ce a fost o briză de aer proaspăt după ce am văzut atâtea mătărângi pe scenă.
Avantajul acestui act artistic este prezența duo-ului căsătorit care a dus la un ping-pong de la distanță în ceea ce privește replicile.
Ce a zis ea despre căsnicie a fost infirmat ulterior de Mincu, care a venit cu versiunea lui, la fel de amuzantă precum cea a soției sale.
În general, poantele s-au învârtit în jurul înaintării în vârstă și a sexului care capătă alte conotații din momentul în care preferi un BenGay decât un BemMult.
Se simte că oamenii au aruncat niște ochi și pe la concurența, deși sunt generos numind-o așa, din străinătate deoarece au învățat care-i treabă cu poantele pe termen lung.
Au existat și aici vreo două interesante, construite cu migală pe parcursului actului, care au venit cu finalul electrizant când nu te așteptai.
Această tehnică aș dori s-o regăsesc mai des în numerele de stand-up pentru că te face să fii mai atent la firimiturile împrăștiate pe parcurs pe baza cărora încerci să-ți dai seama când vine lovitura de grație.
👍 sau 👎 Ce-i drept, cam multe înjurături, dar nu o scriu că vezi Doamne m-a lovit vreo rușine de mironosiță neprihănită, ci pentru că se folosesc aceleași 3-4 cuvinte prin rotație.
Limba română este atât de ofertantă încât este păcat ca acești comedianți să se cramponeze în clasicele cuvinte obscene.
Parcă nu mai este atât de amuzant să râzi ori de câte ori îți este servită peste bot o invers ălup sau o invers ădzip, indiferent de context. Am și eu pretenția că gusturile oamenilor s-au mai cizelat între timp.
Trebuie pusă inspirația la treabă pentru găsirea altor expresii care să transmită aceleași mesaje vulgare generatoare de rânjete cu subînțeles, că de aia se presupune că oamenii care freacă microfonul și pe scenă au talent.
🏁 Per total, a fost un spectacol cinstit, muncitoresc, nimic ieșit din comun, cu jumătate din acte destul de banală, dar au recuperat pe final titularii posturilor.
N-am ieșit cu falca scrântită de la atâta râs, dar luând în calcul suma modică plătită mă declar mulțumit pentru porția de haz pe care am primit-o.