Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
De Avgust. Vosmogo am devenit interesat datorită filmului Avanpost și, în special, actriței Svetlana Ivanova, pentru că l-am observat în filmografia ei, altfel nu aș fi dat în veci de el din proprie inițiativă.
Filmul este din 2012 și traducerea lui este „8 august‟ , acțiunea fiind plasată în august 2008, o perioadă de maximă tensiune în colosul rusesc pentru că în Georgia fierbe ceva cu miros de praf de pușcă.
Dar nu asta ne interesează în primul rând la Avgust. Vosmogo, ci o familie formată dintr-o mamă, Kseniya (mai sus-pomenita Svetlana Ivanona), despărțită de fostul ei soț ce poartă chipiu de militar, și Tyoma, puradelul aflat la ananghie.
Băiatul cu un dezvoltat simț al imaginației îi cam face mă-sii zile fripte pentru că se tot bagă pe unde nu îi fierbe oala și devine un „cockblocker‟, nelăsând-o să-și facă de cap cu un înstărit pretendent la tang…drețea ei. Cum pe Kseniya o mănâncă nespus dorul de scărpinătorul mascul, îl expediază pe puștan la tac-su, la țară, pe la graniță, să mai respire niscai aer curat.
Doar că ghinion maxim, ăsta mic pică în cel mai nepotrivit moment, când începe să plouă cu bombe în toate direcțiile în idilica locație din vârf de munte.
Cotropită de remușcări, Kseniya lasă totul baltă și pe om blegit și pleacă la drum să-și recupereze nestemata. Însă drumul nu este deloc unul ușor pentru că nimerește în plin teatru de război rural.
Avgust. Vosmogo naște un sentiment tare ciudat și mă ia pe nepusă masă pentru că pornește într-un asemenea fel încât eram absolut convins că mi-am luat țeapă și am pus mâna pe altceva decât ceea ce doream. Dar mi-a trecut repede nedumerirea și filmul o apucă pe făgașul normal, dacă pot spune așa, de război total.
Dar să nu credeți că am scăpat de sentimentul de nefiresc, de ciudățenie, pentru că Avgust. Vosmogo a luat-o cu mult înaintea lui Tolkien și îmbină cruda realitate a războiului cu un fantastic exuberant pentru că, așa cum spuneam la început, ăl` mic a citit prea multe cărți cu roboți.
Și o las așa.
Înainte să sară la atac patrula haterilor, nu mă leg de cine are dreptate în acest război, este mai mult decât clar că filmul este cu propaganda la chipiu, nici nu mă interesează dacă rușii, georgienii, osețienii, klingonienii sau asgardienii sunt vinovați de acele confruntări, alea-s probleme lor interne, așa că nu o să taxez filmul că se apleacă favorabil spre o anumită tabără. Vorba aia, adevărul este în pixul celui care scrie cartea de istorie. Am preferat să îmi imaginez că acest conflict armat se poartă între buzduguleni și terpebeleni, că tot are elemente imaginare.
Avgust. Vosmogo este un film aparte de război pentru că acțiunea nu este purtată în tranșee, departe de civilie, ci luptele se duc în mijlocul orașelor și vedem drama oamenilor neimplicați în conflict, a victimelor colaterale, a celor care cad secerați fără vină, doar pentru că se aflau în bătaia gloanțelor. Plus de asta, suntem conectați în permanență la drama mamei care nu vede nimic în fața ochilor, nici bombe, nici tancuri, nici explozii, ci are un singur gând în minte, să ajungă la copilul ei, singura ființă ce contează pentru ea. Și din acest punct de vedere filmul este puternic prin mesajul transmis, te ia cu sudori reci văzând efectele devastatoare ale certurilor de cine o are mai mare avute asupra poporului simplu care tot ce vrea este să fie lăsat să își vadă de treaba lui.
Dar Avgust. Vosmogo nu se rezumă doar la prezentarea absurdității războiului, pentru că știe că ar plictisi dacă ar ține-o tot așa 2 ore, în pilde moraliste, ci ne oferă și multe scene de acțiune fulminantă și de lupte brutale duse printre blocuri unde se află majoritatea și la colț de deal bucolic cu toate elementele care induc adrenalină și spectacol vizual. Nu este el chiar morbid și teribil de grotesc, este mai spălăcit, cu miasme de Hollywood, dar are un farmec distinct prin inserarea aspectelor fantastice care mai șterg din gravitatea evenimentelor la care asistăm.
Ce este drept, efectele speciale nu sunt deloc cele mai bune, ridicole pe alocuri, dar nu m-au scos din atmosferă și, prin urmare, nu m-au deranjat deloc. Plus că nici sunetul nu este cel mai reușit, fie am luat o versiune mai șubredă, deși atârna greu la GB, fie atât s-a putut cu undele sonore, nu simțeam pe deplin efectul exploziv al luptelor purtate între părțile combatante, nu îmi tremurau geamurile când duduia câte un proiectul pocnit de-o casă.
Ce nu mi-a plăcut la film, sau poate a fost alegerea regizorului, a fost faptul că nu prea am înțeles motivele conflictului și cine cu cine o dădea în parte.
Și nici actrița nu a strălucit în mod neapărat în rol, nu prea își arăta disperarea și fugea de bombe de zici că era alergată de o pisică leșinată. Amu` poate-s prea rău, era și ea la început, pe principiul „Sunt frumușică și atât‟, că în Avanpost a jucat mult mai bine.
Combinația asta de realism dur adus pe ecran de război și fantasticul izvorât din imaginația ludică și nevoia de scăpare din cotidian alături de profunda dramă umană generală, a umanității, și cea individualizată, a mamei disperate, au transformat Avgust. Vosmogo într-o peliculă care mi-a plăcut mult, deși are destule hibe mai ales în domeniul propagandei, dar am zis că nu fac un studiu de caz istoric, ci mă leg doar de film ca realizare. Și pentru mine a fost suficient încât să îi dau 8.
Acum mă duc să croiesc un trailer care să nu fie atât de povestitor precum cel original că se duce dracului tot farmecul filmului.
PS. Vreau și eu telefoane din alea ca în film, de ține bateria o săptămână.
(4 / 5)
Trailer:
