Babylon

BabylonM-am pregătit sufletește pentru Babylon pentru că are vreo trei ore, cam cât durează o călătorie de 90 de kilometri cu trenul de la Târgoviște la București.

 

🎬 Babylon – Premisă

Bine ați venit la Hollywood. Dar nu cel de acum, ci ne întoarcem mult în trecut, aproape cu un secol, la mijlocul anilor 1920.

Aici nimerim fix în mijlocul unei petreceri de pomină, fără să exagerez, și dăm peste două personaje aflate în stadii diferite în cariera de actor.

Pe de o parte, avem starul de neclintit al cinematografiei mute, Jack (Brad Pitt – Once upon a time in Hollywood), cel aflat în vârful carierei, la apogeu.

Pe de altă parte, în peisaj își face apariția, cu mult zgomot, novicea Nellie (Margot Robbie – Amsterdam) care vrea să zguduie Cetatea Filmului din temelii și să devină noua stea care să strălucească mai tare decât Soarele într-o zi toridă de vară.

Ce mai tura-vura, Babylon urmărește evoluția acestor două personaje de-a lungul a câtorva ani, nu zic dacă-s mulți sau puțini, să rămână o surpriză.

Ce pot să dezvălui este faptul că perioada prezentată este una tumultoasă ca urmare a schimbărilor dramatice în ceea ce privește conceptul de film, deoarece și tehnologia evoluează într-un ritm galopant.

 

💭 Babylon – Comentariu

Filmul pornește ca o balegă. La propriu.

Și tare mă temeam să nu fie vreo flatulație din aia pretențioasă cu imagini scabroase servite de post de expresionism subliminal profund de trebuia să cauți prin căcăreze de elefant sensul replicilor gândite de scenarist.

Spre fericirea mea, Babylon nu se înscrie în acea categorie de producții, chiar dacă este despre pretențioși elitiști și despre snobism bășinos pentru că asta găsim la Hollywood.

Este o vivisecție a acestui animal mastodont care se urnește în ritmul său și nu poate fi deranjat sub niciun chip de la traseul stabilit, chiar dacă va fi nevoit să calce totul în picioare.

Am perceput Babylon ca pe-o cronică în tușe brute, nerafinate, a Hollywood-ului de odinioară, un loc în care raiul opulent intră în coliziune cu iadul dezmățat.

Pelicula este una frenetică, are un ritm diabolic de nebunesc, nu se oprește să își tragă răsuflarea decât atunci când se termină băutura ce curge în valuri și drogurile care se găsesc pe toate gardurile.

Și astea nu se termină niciodată.

Odată ce dăm elefantul afară din cameră și veți trece cu bine peste un moment de cufurie vizuală, veți intra în atmosfera destrăbălată, fastuoasă, libidinoasă, haotică și descreierată a acestei producții. Că nu degeaba se numește Babylon.

Filmul este o debandadă totală, un circ de neoprit, un tren deraiat și nu ai altă opțiune decât să te ții bine de scaun să nu te arunce în vreun boschete țepos.

Spun toate astea în sensul cel mai bun, deoarece odată pornită acțiunea, am rămas lipit cu ochii de ecran și paralizat total datorită farmecului emanat de imaginile pe care le vedeam.

Babylon joacă la două capete când vine vorba de portretizarea Hollywood-ului.

Funcționează ca o odă maiestuoasă închinată acestui tărâm magic în care toate visele pot deveni realitate dacă îți dorești asta îndeajuns de mult încât nu contează ce sacrificii trebuie să faci.

Dar, în același timp, și critică aprig, fără mănuși de satin, mizeria ipocrită, excesele deșănțate și mâncătoria de excremente care se regăsesc din plin în aceeași locație.

Tocmai de asta am asemuit Hollywood cu un tărâm abstract în care iadul și raiul conviețuiesc într-o relație conjugală fără posibilitate de divorț.

Mi-a plăcut la nebunie acest contrast între cele două aspecte polarizante ale Cetății Filmului, un contrast care datează de zeci de ani și care s-a propagat și în zilele noastre.

O fi Babylon setat cu multe decade în urmă, dar nu a fost atât de subtil încât să nu observ săgețile otrăvitoare aruncate către realitatea de azi.

Poate mă înșel, dar în percepția mea, Hollywood nu s-a schimbat prea mult la nivel uman, există în continuare abuzuri jegoase și interese meschine la nivel înalt.

Și nu lipsesc nici aerele de dive și fițele de aroganți, chiar dacă uneori talent ioc.

Babylon

 

Ca un fan înrăit de filme, Babylon mi s-a dus direct la suflet, mai ales că am avut impresia că mi se adresează personal, chiar se umflase pipota-n mine de mândrie că m-a luat în colimator.

Asta deoarece are un moment setat în 1932 în care se pomenește de un copil născut 50 de ani mai târziu care se va uita cu uimire la filmele lor, cele vechi, alb-negru și mute, și le va aprecia chiar și când actorii vor fi de mult morți.

Ei, ce să vezi, sunt născut în 1982 și mă simt în continuare copil și încă mă uit la producții vechi și mi se pune un nod în gât știind că toți cei pe care îi văd pe ecran sunt de mult oale și surcele, dar dăinuie pe vecie prin intermediul filmelor în care joacă.

Deja mă întind mult cu pledoaria compusă în favoarea lui Babylon, și ar mai fi multe de povestit, dar mă rezum doar la a mai pomeni un pic despre actorie.

Cap de listă este Margot Robbie care, odată cu acest film, și-a cimentat rolul de bombă la Hollywood.

La propriu, pentru că-i bombă la actorie, fiind magistrală aici, interpretând un personaj complex, poate cel mai complicat al său, și o face cu multă măiestrie și fără inhibiții.

La figurat, pentru că-i bombă la boxoffice, de la o vreme filmele în care joacă aduc mari găuri financiare studiourilor. Nu că ar fi ea de vină, dar poate că-i vreun blestem. O să ne lămurim odată cu lansarea următorului ei film, Barbie.

De asemenea, mi-a crescut respectul și pentru Brad Pitt care la bătrânețe a înflorit cu niște roluri serioase care i-au adus și prestigiu în carieră pe lângă eticheta de băiat frumușel.

Deși având în vedere partitura jucată, parcă s-ar fi potrivit mai bine Leonardo diCaprio, uneori am avut impresia că personajul Jack este o parodie a acestuia.

 

🏆 Babylon – Verdict

Bravo lui Damien Chazelle (First man) pentru cum a regizat Babylon pentru că este o atât de mare hărmălaie în anumite momente încât nu știu cum a reușit să țină în frâu tot acest haos gigantic.

Nici în război nu este atâta dezordine și agitație așa cum regăsim în petrecerile din Babylon.

Tehnic, filmul este nemaipomenit, arată impecabil, foarte frumos colorat, dar și cu bucăți alb-negru sau 4:3 pentru a ne aduce aminte de vremurile de mult apuse.

Despre continuitate nu pot să-mi dau cu părerea că prea se petrec multe simultan să pot ține contabilitatea tuturor, dar urmăriți totuși un capac de veceu ce mi se pare cam buclucaș.

Este și o sursă inepuizabilă de replici celebre sau trimiteri elogioase către filme apărute după perioada acoperită de Babylon. Sunt sigur că am prins multe, dar cred că am și ratat câteva.

Combină atât cât trebuie comedia jucăușă, chiar deocheată, cu drama care-ți fracturează în bucățele inimioara.

Dau spoilere fără context, dar m-au atins în diferite moduri trei scene pe care le pot caracteriza: prea alb, gândacul și șobolanul.

Dacă vă întrebați de ce are rating R, ei bine, Babylon nu-i pentru cei pudici.

Este pervers vizual și porcos verbal și nu intru mai adânc în amănunte, doar menționez că toate organele considerate vulgare sunt la vedere și dicționarul s-a rușinat de tot ca urmare a trivialităților folosite.

Pot compara filmul cu un drog care nu te satură și îți creează dependență, vrei mult, tot mai mult, și nici nu am simțit când s-au gătat cele trei ore, voiam să nu se mai termine.

Singurul lucru care m-a dat un pic în spate a fost finalul cam absurd și lungit un pic până în zona iritării.

Și taman finalul mă face să-i trimit spre analiză, poate alege vreunul, doar 9 scenarii cu idei năstrușnice.

În rest, cimentează ideea că filmul trebuie să fie pe vecie o magie, dar și că asta cere mult sacrificiu.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Marocco

Marocco

Trebuia să-mi clătesc ochii cu un film românesc mai cu viziune artistică după ce am …

2 comments

  1. Foarte frumos comentariul despre film. Și filmul este excelent, pe gustul meu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *