Trebuia la un moment dat să mă dau și eu cu Bad boys să par șmecher. Și iată că a sosit timpul pentru a diseca și această franciză.
🎬 Bad boys – Premisă 📖
La Miami nu este doar căldură multă de se topește nailonul pe coapse. Există și o rată mare a criminalității pe care copoii Marcus (Martin Lawrence – The beach bum) și Mike (Will Smith – King Richard) încearcă s-o mai tempereze.
Oricât de buni sunt ei, nelegiuiții sunt cu un pas înaintea tuturor și chiar au tupeul să dea o spargere în sediul poliției de unde subtilizează droguri în valoare de 100 de milioane de dolari.
Acțiunea ilegală pare că a mers brici, doar că există un martor incomod, Julie (Téa Leoni – Jurassic Park III), care a asistat la o crimă cu sânge rece și îi poate identifica pe făptași.
Așa că duo-ul guraliv trebuie să o protejeze deoarece hoarda celui rău vine năvală să-i ia ciripitul să nu mai dea din goarnă și, astfel, să nu mai dezvăluie cine este mintea sclipitoare din spatele acelui plan tupeist.
💭 Bad boys – Comentariu 🍿
Uitasem cât de distractiv și amuzant este acest film regizat de un oarecare Michael Bay aflat la debut și încă neobsedat de slow motion în exces și iarbă explozibilă.
N-am cum să încep decât cu punctul forte, de departe, al acestei producții, anume chimia senzațională dintre cei doi actori care sunt, pur și simplu, fenomenali în aceste roluri.
Interpretează două personaje diferite, unul este fustangiu, cu vorbele la el, fermecător și stăpân pe sine, celălalt cuminte, familist convins, împiedicat în grai și cam nesigur pe el.
Pe lângă acest contrast puternic, cei doi reușesc să-și livreze replicile hâtre cu o perfecțiune greu de atins, mimica și sincronizarea fiind fără cusur.
Această ceartă amicală a reprezentat sarea și piperul din Bad boys și au fost trei scene care m-au adus în pragul sufocării de la atâta râs.
Nu că ar fi vorba de niște glume monumental de inteligente, dar felul în care au fost spune a fost demențial.
Vorba aia, nu contează cum o ai, contează ce știi să faci cu ea. Mă refer, desigur, la poantă.
Ce să mai ard eterul de pomană, Martin Lawrence și Will Smith răstoarnă cisterne de șarm, formând un cuplu extraordinar pe ecran. Foarte puține sunt cele care se apropie sau depășesc conexiunea dintre cei doi.
Aici a contribuit, pe lângă talentul comic al actorilor, și scenariul cam vraiște, scris inițial pentru două personaje caucaziene, ceea ce a dat mână liberă pentru improvizații cimentând legătura dintre cei doi.
Se pare că lui Michael Bay nu i-a plăcut scenariul original, dar studioul i-a arătat degetul mijlociu când a venit vorba să angajeze pe cineva să-l rescrie, cu 10.000 de dolari nu-i făcea nimeni nici coperta, darămite să ia la bibilit toată povestea.
Așa că regizorul le-a dat voie actorilor să bage material de la ei, să ajusteze replicile astfel încât să fie în ton cu temperamentul și personalitatea lor.
Hai să nu mai ocolesc elefantul din magazinul de porțelan, să le facă să fie naturale pentru modul de exprimare al negrilor. Și asta nu are nimic rasist, ci s-a dorit imprimarea unei senzații de realism.
Pe lângă comedie, filmul conține și destul de multă acțiune, nu ceva excepțional, mai ales că vreo trei sferturi din film nu se bazează pe scandal, dar recuperează cu actul final care a fost pe placul meu.
După ce ochii mi-au fost agresați vizual recent de tot felul de producții dubioase realizate de unii care nu mai știu cum arată lumina soarelui și totul este tras pe platouri de filmare cu ecran verde, m-am bucurat enorm să revăd niște explozii ca la carte, unele reale, cu flăcări imense.
Ah, că respectivele secvențe nu au vreo logică și că eterul nu arde cu flacără normală, ci în nuanțe albăstrui? Da, este adevărat, dar ce mai contează când am primit ceea ce voiam?
Acum serios vorbind, interesează pe un copil dolofan că acadeaua la care suge cu nesaț este plină de chimicale și nu-i va face bine pe viitor? Importantă este satisfacția superficială imediată.
Așa m-am simțit și eu urmărind bubuielile grandioase pe care Michael Bay le-a filmat cu simț de răspundere, fără să apeleze la interminabilele secvențe în care totul se mișcă în reluare.
Omul a dominat ultimii 5 ani ai secolului trecut cu filme spectaculoase, pe lângă Bad boys a mai făcut The rock și Armageddon.
Știu că ar trebui să comentez despre opulența carnală feminină prezentă pe ecran care emană mult sex appeal fără să o dea în vulgaritate, dar îmi îndrept atenția spre Will Smith.
Ce specimen de zeu era pe atunci, l-a prins Bay în floarea vârstei, la apogeu, dovadă și scenele cu el alergând cu cămașa descheiată, scene care au devenit clasice deși nu au ceva artistic în ele.
Alte vremuri pe atunci ce par dintr-un univers paralel pentru că pe atunci Martin Lawrence era un nume mai cunoscut decât Will Smith, el fiind primul pe afiș.
🏆 Bad boys – Verdict 👍 sau 👎
Știu că este la modă să dăm în Michael Bay pentru că a transformat franciza Transformers într-o glumă proastă și că filmele lui sunt mai mult reclame nesimțite decât povești coerente, dar aici chiar nu este cazul.
Având în vedere nenumăratele probleme cu care s-a confruntat precum calendarul scurt de filmare, bugetul drastic redus, problemele pe platou, și cum era și la început și nu putea să-și impună punctul de vedere, produsul final este unul demn de multe laude.
Da, sunt o groază de erori tehnice, anacronistice și logice, nici măcar niște etichete pe canistre nu au fost aceleași în cadrul unei scene, nu mai zic că personajul lui Will Smith este un fel de super erou, dar sunt bube pe care le pot trece cu vederea.
Hm, oare m-a prins într-o perioadă bună a lunii de nu mai sunt atât de acid cu asemenea scăpări ce puteau fi ușor îndreptate? Dar circumstanțele de înțeles mă fac să fiu mai indulgent.
Comedia excelentă, acțiunea exuberantă, coloana sonoră exaltantă au dus la nașterea unui film care echivalează cu o distracție pură ce te face să uiți pentru două ore de traiul greu și problemele cotidiene.
Mă felicit pentru că am avut inspirația să revăd Bad boys, undeva într-un colțișor al minții zăcea concluzia că-i bun, dar acum mi se pare că este chiar nemaipomenit, așa că-i cumpăr 9 cauciucuri.