Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(2,5 / 5)
În pregătire pentru sequel-ul ce taman stă să iasă, am dat o geană pe Bad Santa 1, să nu intru bolund în sală ca poliţaii la un test de clase primare.
Willie este un ratat cum rar mai vezi prin filme, un om complet distrus, cu o viaţă pulbere, de la care nu mai aşteaptă nimic bun, cinic până în vârful celulelor, sictirit de tot ce înseamnă umanitate, care-şi îneacă amarul în băutură şi construieşte un zid chinezesc din mucuri de ţigară încercând din răsputeri să îşi nenorocească trupul cât mai repede pentru a scăpa din acest coşmar numit viaţă, căruia i se rupe de tot ce înseamnă bun simţ, comportament adecvat în societate, etică, reguli, cu un vocabular format în mare parte din vulgarităţi.
Şi tocmai Willie, acest om care a adunat în el toate caracteristicile nasoale pe care le poate avea cineva, se găseşte să fie emisarul lui Moş Crăciun în preajma sărbătorilor, angajându-se în acea perioadă în diverse mall-uri pentru a le promite copiilor, încă naivi, cai verzi pe pereţi.
Nu vă speriaţi că nu a dat dintr-odată iluminarea sau izbăvirea în el, totul este o faţadă pentru că al nostru Santa este un găinar, un hoţ care profită de această sărbătoare pentru a da spargeri în mall-urile în care-l întruchipează pe Santa (nu scriu Moş Crăciun, că nu dă bine la SEO) Clause. Nu o face singur, ci ajutat de ciudatul cuplu Marcus / Lois, el este un pitic negru care încearcă pe cât posibil să îl menţină în stare de funcţionare pe Willie, ea o asiatică de mahala dar cu aere de emancipată.
În scenă apare şi un copil supraponderal, cu nume predestinat batjocurii, care se ţine scai de Willie, bombardându-l cu miliarde de întrebări care-l sâcâie enorm, dar e nevoit să îl suporte pentru că îi oferă un cămin fastuos. Mă rog, a oferi e cam mult spus pentru că Willie se instalează cu surle, cu trâmbiţe, cu curve, în casa lui Willie care-i îngrijit doar de o bunică senilă.
Filmul poate fi văzut ca o satiră asupra modului în care înţelegem ce înseamnă o sărbătoare şi cum transformăm anumite învăţăminte – inseraţi ce religie doriţi aici, să nu fiu acuzat de cine ştie ce – în ceva mercantil, comercial, aruncând la gunoi sensul iniţial.
Bad Santa, prin Willie, nu respectă deloc Crăciunul, se pişă pe el şi la propriu şi la figurat, este prezentat ca orice alt prilej cinic de a jecmăni oamenii de niscai bani aruncaţi pe căcaturi inutile şi de a spulbera visele şi speranţele unor copii, momente care îi pot marca pe viaţă. Şi nu greşeşte deloc în privinţa asta, la asta s-au redus sărbătorile.
Da, ştiu, huo, asemenea momente sunt oaze de bucurie în sânul familiei. Cum să nu, ia cu pâine că ţi se apleacă, numai specia umană e în stare să inventeze basme ca să fie găsite motive de a fi împreună cu familia, de parcă nu am putea face asta tot timpul, ne trebuie impulsuri speciale, asta arată cât de rataţi suntem din punct de vedere spiritual şi cât de mult am decăzut ca specie, noroc că ne salvează creierul unui procent mic din populaţie, cei care ne manevrează ca pe nişte marionete, altfel am fi sortiţi pierii dacă am fi lăsaţi să acţionăm de capul nostru.
În afară de această satiră, filmul nu m-a cutremurat de râs, tot ce face este să toarne înjurături peste înjurături, cât mai multe şi cât mai vulgare, chiar dacă în cea mai mare parte a cazurilor nu sunt necesare şi nu au nici un efect comic.
Scenariul se bazează pe obscen, pe şocul provocat spectatorilor care nu se aşteaptă ca în preajma sărbătorilor să vadă pe cineva care mitraliază fuck-uri la foc automat indiferent că de faţă sunt şefi, copii sau femei, care vine beat turtă la muncă, nu contează că slujba lui e să fie Santa Clause pentru puradeii încă idioţi, care fute tot ce mişcă şi pe unde apucă, grasă, slabă, sexy, urâtă, iarăşi nu contează, finalitatea e aceeaşi.
Un rol important în film îl joacă grasul lipicios ca râia de care Willie nu poate să scape cu nici un chip care parcă pare să îi intre la inimă şi îl mai înmoaie, aducându-l uşor pe calea cea bună. Dar este doar o falsă impresie sau, în cel mai bun caz, îl deviază uşor de la traseul spre dezastru.
Bad Santa poate fi văzut fie ca o comedie belicoasă la adresa sărbătorilor transformate în ceva mercantil, fie ca o dramă a unui om aflat pe marginea prăpastiei care se mai ţine de un fir de aţă.
În afară de înjurături rasiste, xenofobe, homofobe şi imagini şocante care arată destrăbălarea lui Willie acolo pe unde-l apucă nevoia sau dorinţa, dar care nu mi s-au părut mai deloc amuzante, prezentate doar de dragul de a oripila spectatorul, Bad Santa nu a avut nimic comic în el, poate acum 13 ani m-ar fi amuzat, dar în anul de graţie 2016 mi se pare doar de prost-gust.
Şi tare mi-e teamă că sequel-ul nu va fi decât o reluare a aceloraşi glume pe principiul că în 13 ani poate lumea le-a uitat.
Hai să-l remarc pe Billy Bob Thornton în rolul lui Willie, care joacă magistral, în multe momente aveam impresia că nici nu interpretează, ci că este pe bune rupt de beat şi dovedeşte un jemanfișism de înaltă clasă cu privire la corvoada asta numită viaţă.
Gata, ai căutat în DEX ce înseamnă jemanfișism? Atunci ia de aici şi nota, un 5, că dacă îi dau mai puţin, o să îmi iasă apoi cu minus la continuare.
Trailer:
