Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Bastardi a mano armata (A bunch of bastards) este un film italian care la care m-am uitat pentru că era foarte scurt, sub 90 de minute. Eram entuziasmat, măcar de e vreo porcărie, măcar nu mă chinuie prea mult.
Rămăsesem în cap cu ideea că este o copie palidă după John Wick, așa cum Xtremo este versiunea spaniolă a film cu Keanu Reeves.
Dar m-am înșelat. N-are nicio treabă cu John Wick.
Sergio (Marco Bocci) este un pârnăiaș ce-și face veacul într-o văgăună algeriană măturând jegul de pe podele. Nici măcar nu știm ce caută acolo, dar nu contează.
Însă într-o bună zi se pare că norocul îi surâde. Un boșorog cu o hârtie în mână îi promite de toate, libertate, bani, timp alături de fiica lui Sergio. Cu o singură condiție, să îndeplinească o simplă misiune pentru șeful cel mare, unul nevăzut.
Sergio trebuie să se ducă într-o locație părăsită să dea cu sapa dezgropând ceva de mare valoare. Și nu, nu e vorba de vreun cadavru sau de cine știe ce bijuterii.
Din nefericire, locația nu-i tocmai părăsită, viloaca ascunsă privirii este ocupată de o familie, soție, soț și fiică. Sergio n-are loc de întors și este nevoit să-i ia ostatici până-și face treaba.
Bastardi a mano armata este un film micuț ca anvergură, acțiunea se desfășoară în cea mai mare parte într-o singură locație, iar actorii sunt într-un număr redus.
Pelicula este mai mult un home invasion movie decât una de acțiune pentru că principalul conflict este între Sergio și familia disperată să scape cu viață din mâinile nebunului care n-are altă treabă decât să-i pune să sape peste tot, de parcă ar începe sezonul de însămânțare cu cartofi, porumb sau roșii.
Nici nu m-aș fi sinchisit să umplu tastele laptopului cu jeg de sub unghii scriind despre acest film dacă n-ar fi fost imprevizibilitatea scenariului care salvează producția de la un dezastru total.
Pentru că legat strict de acțiune, nu-i nimic interesant, totul decurge precum un film de acest gen, doar că aici oarecum, fără să știm de ce, ținem cu Sergio, deși în contextul prezentat de Bastardi a mano armata este el cel culpabil și familia este victima invaziei lui.
Dar la mijloc mai intervine un element surprinzător care te face să-ți dorești să înveți pronto niște înjurături feroce în italiană pentru că un simplu „Oh shit!‟ nu-i suficient pentru a descrie surprizele pe care filmul le ține ascunse până la un anumit moment.
A doua jumătate capătă subit zvâc și am încetat să număr muștele de pe pereți și să mă concentrez 100% la filmul care devine dintr-odată generator de priviri piezișe pentru că nu mai știam la ce să mă aștept, evoluția acțiunii fiind una nelalocul ei, dar asta este de bine în cazul de față.
Are ceva împușcături, câteva țâțe, niscai morți în chin de: oraș din Croația, comună din Italia, sat din Ungaria, bani din Botswana sau revistă din România din 1931. Dacă nu v-ați prins, iaca și o poză edificatoare.
Eh? V-am dat peste ochi cu un strop de cultură.
Dar în rest nu-i mai nimic de capul filmului Bastardi a mano armata, singurul lucru care lucrează în avantajul său este scenariul care te pune pe-o pistă falsă fără să-ți dai seama pentru că nu te aștepți la așa ceva de o asemenea simplitate de film a cărui realizare tehnică lasă de dorit. Bine, nici n-ar trebui să mă mir având în vedere că-i regizat de Gabriele Albanesi care timp de 11 ani n-a făcut nimic, iar anterioarele sale 2 filme, la fel ca Bastardi a mano armata, nu trec de 5 pe IMDB.
Cam atât despre Bastardi a mano armata, nu-l recomand deloc, mi-a plăcut doar șocul născut de anumite dezvăluiri care m-au convins să-l văd până la final, tocmai de asta dau o fugă la un magazin de scule să-i cumpăr 5 lopeți.
(2,5 / 5)
