Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am apucat să văd mai devreme Beau is afraid pentru că m-am tupilat la American Independent Film Festival, fără să mă miroasă careva că nu am stofă de festivaluri de film.
🎬 Beau is afraid – Premisă
În linii mari, povestea este despre un ditamai nene, Beau (Joaquin Phoenix – Joker – jur că am văzut o trimitere către acel film) cu ceva probleme în podul cerebral, care vrea să ajungă la mă-sa.
Numai că de la a vrea până la a putea este cale lungă, de mii și mii de ani, ca-n Luceafărul eminescian.
Sau, cel puțin, așa i se pare lui Beau care dă peste o grămadă de obstacole în încercarea lui de a se prezenta la mămica lui cea iubită cu un cadou simbolic.
O grămadă este puțin spus, pare-se că toată lumea are ceva de împărțit cu el fix în acel moment de maximă urgență pentru Beau în care nu vrea s-o dezamăgească pe mami
Ce se întâmplă în cele trei ore de film?
Este o întrebare foarte bună.
Răspunsul este unul bulversant: totul sau nimic.
💭 Beau is afraid – Comentariu 🍿
Cum filmul este scris și regizat de Ari Aster, cel din spatele producțiilor Hereditary și Midsommar, mă așteptam să urmăresc o țăcăneală filozofică.
Dar Beau is afraid m-a surprins într-un mod greu de explicat în cuvinte.
Da, a fost o țicneală totală, dar nici nu anticipam cât de absurd și ieșit din comun va fi acest film. Și asta este puțin spus.
Practic, trei ore m-am uitat la o învălmășeală de scene ce păreau la prima, a doua și a treia vedere un haos total, un ghiveci de imagini și cadre care se succedau fără a avea vreun sens anume.
Pot spune, în stilul incoerent, specific filmului, că Beau is afraid este cel mai cel film de film din filmele filmate ale filmografiei mondiale compusă din filme filmate.
Nu găsiți nicio boabă de coeziune în ce am scris mai sus?
Ghinionul vostru, așa va fi Beau is afraid timp de trei ore.
Cu toate astea, filmul nu este plictisitor pentru că acțiunea, orice ar fi reprezenta ea, nu stagnează deloc, zici că este neam cu Johnny Walker pentru că tot merge și tot merge înainte.
Unde? Spre ce destinație? Cu ce scop?
Aici răspunsul depinde de privitor, deoarece cu siguranță fiecare va acorda o interpretare diferită evenimentelor pentru a găsi o explicație coerentă care să confere un gust acestui ghiveci.
De remarcat imaginația febrilă a lui Ari Aster, am o vagă bănuială că un asemenea scenariu nu poate fi scris pe uscat, trebuie să devii un mare fan al ciupercilor pentru a fi capabil să produci așa ceva.
Unele dintre scene, cele de pe la început, nu sunt atât de greu de interpretat, deoarece dau senzația că în ele au fost adunate toate problemele oamenilor.
Acolo nu este niciun dubiu, fricile lui Beau sunt reprezentate în tușe grosolane și deloc ambigue.
După aceea începe circul vizual și să te ții nenică de nădragi că asaltul senzorial va fi unul, pe alocuri, greu de suportat.
Este un film profund filozofic, iar crengile firului narativ sunt pline de elemente simbolice încât simți, efectiv, cum creierul ți se umflă și stă să explodeze încercând să facă ordine printre ele.
Și nu exagerez deloc.
Imaginați-vă un colocviu unde s-ar aduna toți Dalai Lama de până acum, cardinalii de la Roma în frunte cu Papa, toți prea sfinții Teoctiști ortodoxi, cei mai renumiți psihologi morți și actuali, alături de filozofii celebri din antichitate.
Toți ăștia la un loc și tot n-ar putea să dea de cap poveștilor închipuite de Ari Aster în acest film.
Nu vreau să intru în anumite interpretări ale filmului, pentru că n-are rost, cade în sarcina voastră să inventați un sens pentru secvențele văzute și ce au vrut ele să transmită.
Eu o să scriu la final ce am înțeles din Beau is afraid și ce am perceput din punct de vedere al semnificației.
Oricum, sunt multiple explicații ce pot fi atribuite filmului.
Ca exemple, Beau este nebun sau are o imaginație bogată sau face parte dintr-un experiment sau este deja mort sau tot ce vedem este o reprezentare abstractă a umanității și câte și mai câte.
Cert este că dacă am fi avut țurloaie în creier, Beau is afraid ni le-ar fi strivit la câte șuturi filozofice ne-a dat în cap.
De remarcat faptul că s-a râs mult la film. Și nu pentru că ar fi fost amuzant, din contră, probabil ca un mecanism automat de a face față unor concepte greu de înțeles.
Că nah, când nu pricepi ceva, râzi ca prostul.
Ori asta, ori faptul că filmul este slobod la imagine, neavând pic de cenzură, a dus la asemenea reacții ale publicului.
Unele dintre ele mi s-au părut nelalocul lor, fiind mai degrabă o acoperire vocală a stânjenelii spectatorilor.
Un singur lucru este cert în toată această nebunie creativă, Joaquin Phoenix este magistral ca Beau.
Asta pentru că nu joacă doar un singur rol, ci multiple partituri, în funcție de câte pastile a luat sau nu personajul său în fiecare zi.
Vizual este halucinant, la fel ca și partea scenaristică, nu știi dacă vezi ceva aievea sau totul este o închipuire ireală plină de informații pe care trebuie să le interpretezi așa cum poți și cum te duce capul.
Probabil a fost un coșmar în ceea ce privește aranjarea decorurilor peste că sunt incredibil de încărcate cu tot felul de obiecte, fiecare spunând o poveste.
Sau, dracu știe, poate așa le-am perceput din dorința de a găsi o fărâmă de logică să nu mor mai prost decât sunt.
🏆 Beau is afraid – Verdict 👍 sau 👎?
Știu că nu am fost prea coerent în tot ce am scris anterior, dar sunt sincer cu voi.
Cu tot cu interpretarea pe care am dat-o filmului, nu-s sigur că am înțeles mai mult de jumătate din el.
Ce cred eu că se petrece în Beau is afraid nu explică toate acțiunile personajelor, atât de multă simbolistică este la fiecare pas, în fiecare cadru, în fiecare personaj, în fiecare imagine.
Să fac un joc de cuvinte poliglot, lui Beau îi este frică, iar eu eram un bou.
Este filmul care va împărți audiența în două.
Poate fi și de 10 pentru că unii îl vor vedea ca pe-o alegorie fantasmagorică dusă la un nivel intelectual greu de atins de majoritatea.
Poate fi și de 1 pentru că alții, și scuzați-mi cuvintele vulgare, dar am voie să fiu în ton cu filmul, îl vor considera o pulă belită imaginară și nimic mai mult.
Mi-a adus aminte, într-o oarecare măsură, de Mother! al lui Aronofski, doar că la puterea a zecea.
Asta să aveți o idee la ce vă înhămați când veți urmări Beau is afraid.
Este un film la al cărui scop voi procesa mult timp de acum încolo, atât de nebun și descreierat este.
Are menirea de a-ți genera anxietate. Sau de a o amplifica, dacă deja este prezentă în mintea ta.
Și poate că, la nivel elementar, fix asta a vrut filmul.
Nici nu mai știu ce bolborosesc, încep să o iau pe ulei și mi-a revenit durerea de cap gândindu-mă din nou la ce a vrut să ne transmită sandilăul de Ari Aster.
Este și foarte simandicos, o flatulație artistică prin intermediul căruia Aster se dă în stambă cât de inteligent este, dar se vrea și o radiografie a fricilor primordiale ale omului.
Nu știu și nu cred că voi ști vreodată dacă mi-a plăcut sau nu Beau is afraid. Este un film unic, asta este 100% garantat.
Și aici, la fel ca în film, rămâne loc de multe interpretări, dar pentru faptul că m-a pus pe gânduri, și încă sunt pe gânduri, voi cumpăra 8 statuete pentru orice eventualitate.
Atenție, după trailer și linkurile aferente voi dezvălui cum am perceput eu filmul, așa că v-am avertizat.
Ce veți citi, dacă mai aveți răbdare, poate fi spoiler sau poate nu.
(4 / 5)
Recenzie YouTube:
Trailer:
ATENȚIE SPOILERE!!!
Ce am înțeles din film?
Eu am dat bir cu fugiții și am ales ruta cea mai simplă, cea religioasă, pentru că am atribuit semnificații biblice unor scene.
Din punctul meu de vedere, Beau este deja mort și se află în Purgatoriu unde este judecat pentru a se decide unde va merge.
Ca argumente, dacă le pot numi așa, ar fi:
– la începutul filmului se caută disperat de monede pentru a i le oferi cuiva pentru dreptul de a folosi apa.
Asta ar reprezenta cele două monede așezate pe ochii mortului pentru ca sufletul lui Beau să le folosească pentru a-l plăti pe Charon pentru a fi plimbat pe râul Styx.
– la final ajunge într-un fel de arenă cu o barcă.
Aici este destul de simplu, fiind o altă trimitere la râul Styx care face legătura între lumea noastră și cea de dincolo.
– cel mai important element este chiar actul final care reprezintă un proces în care Beau este judecat pentru tot ce s-a întâmplat în viața lui.
Într-o parte este acuzarea care evidențiază defectele acestuia și îl vrea condamnat pe vecie, în cealaltă parte este apărarea care vrea să-l scoată basma curată să n-ajungă în cazanele lui Michiduță.
– de-a lungul filmului sunt multe scene cu conotații biblice, poate chiar și o reprezentare a întregii istorii a umanității, de la Adam și Eva cu cei trei fii ai lor până în prezent.
Deși nu au legătură cu Purgatoriul, ele pot fi un preambul, un fel de pledoarie de deschidere înaintea desfășurării procesului și verdictului dat în cazul lui Beau.
Dar această interpretare este cam șubredă pentru că nu explică multe dintre scenele din film care nu par a avea legătură cu ruta pe care am ales-o.
Din lipsa alteia mai îndestulătoare, merg cu ea până în pânzele albe.
