Being the Ricardos

Aaron Sorkin atacă un alt film biografic odată cu apariția pe arca lui Amazon a lui Being the Ricardos. Asta știe, asta face.

🎬 Premisă

Filmul ne transmite la oră de mare audiență o bucățică din istoria cuplului Ball-Arnez, cel din spatele unuia dintre cele mai urmărite seriale de comedie din istoria televiziunii americane. Deși dacă aș compara câte familii aveau televizoare în anii `50 și câte au acum, procentual parcă este cel mai cel din istorie.

Lucille Ball (Nicole Kidman – Bombshell) și Desi Arnez (Javier Bardem – Dune: Part One) sunt pe culmile succesului cu serialul lor.

Poți să ratezi nașterea primului copil, poți să-ți lași nevasta în terminalul aeroportului, poți să uiți să tragi podul de la mal, dar nu ai voie să pierzi episodul din I love Lucy. Cam pe acolo se ajunsese cu isteria pentru acest serial.

Dar iată că nori roșii se adună deasupra destinului acestui serial pentru că americanii au săpat prin arhivele securității, un predecesor al Twitter-ului contemporan, și au aflat că în tinerețe Lucille dăduse cu pixul pe-un carnet de comunist.

Presa stă să detoneze la auzul acestei descoperiri.

Este sau nu Lucille Ball un comunist fioros? Și acest aspect al vieții celor doi este tratat de Being the Ricardos.

💭 Comentariu

Fără să fiu prea rău, oare s-au gătat toate figurile importante ale istoriei de s-a ajuns să fie realizate filme biografice despre astfel de momente care pentru majoritatea planetei nu prezintă nici un interes?

Serios acum, oricât de mare a fost serialul la vremea lui, cui îi este adresat acest film? Cine l-a urmărit nu mai este, iar cei de acum abia dacă au văzut câteva episoade din el.

Iar direcția pe care a ales-o Aaron Sorkin nu este deloc incitantă, intrând în categoria: First world problems.

Eu, ca un sărăntoc de la născare până la priveghi, mă minunam de câte istericale își făceau cei doi bogătani. Așa și? Vă anulează serialul și nu veți mai găsi de muncă în vecii vecilor. Dar aveți avere pentru 10 generații de acum încolo, vă văitați de parcă veți muri de foame a doua zi.

Dar dincolo de lipsa de entuziasm și de importanța la scară largă a acelui eveniment, Being the Ricardos nu mi s-a părut un film de aruncat. Bine, nici de pus în tablou.

Deși povestea-i seacă pe gustul meu, actoria celor 2 protagoniști menține în stare erectă un interes modic pentru întreaga desfășurare de forțe, mai ales că fiind prea tânăr (adică viu) să știu prea multe despre soarta acestui cuplu, am așteptat cuminte să aflu deznodământul.

Desigur, producția nominalizată la 3 Oscaruri (toate la actorie) atacă și alte subiecte, unele extrem de arzătoare pe atunci, desuete acum, în ceea ce privește mentalitatea oamenilor anilor 1950, ce poți să arăți sau, mai ales, ce nu ai voie să arăți sau să spui pe sticlă, că se oripilau pudibonzii dacă slobozeai cuvinte precum însărcinată sau naștere, de parcă nimeni nu știa cum apar copiii. De ar ști oamenii de atunci de căcănărie de circ cretin este acum la TV s-ar răsuci în morminte și ar răsufla în urne.

Alte aspecte atacate de Being the Ricardos, precum ale unei lumi nedrepte față de femei, față de imigranți, față de unele aspecte sociale tabu, s-au perpetuat și peste ani și ani, fiind prezente și acum în industria entertainmentului și nu numai.

Aspectul tehnic este un pic confuz, fiind un fel de documentar fals cu flashback-uri care au, la rândul lor, flashback-uri de nu știam pe moment în ce perioadă sunt plasate anumite scene pentru că Nicole Kidman arată perfect și la fel pe tot parcursul filmului. Iar întreaga imagine are un finisaj din acesta lucios, de plastic fals, personajele arată excepțional, de parcă ar fi postere dintr-o revistă glossy. Fie vrea să transmită superficialitatea Hollywood-ului, fie a fost pur și simplu o alegere estetică nefericită.

Nu m-am putut conecta deloc la soarta celor două personaje pentru că problema prezentată în film, cel puțin cea principală, este una care nu poate genera compasiune sau dramatism, așa cum mă aștept de la un film biografic făcut ca la carte care ar trebui să prezinte viața unui personaj istoric care merită cu adevărat să fie pomenit, care a adus o contribuție utilă umanității.

OK, ce au realizat cei doi la acea vreme a schimbat modul de a face televiziune, a adus un strop de modernism pe ecran, dar cam atât.

Parcă ar merge un film biografic despre, nu știu, la prima strigare, poate că există și nu știu eu, Maica Tereza decât despre niște figuri proeminente ale televiziunii.

🏆 Verdict

Să concluzionez, Being the Ricardos este un film biografic banal, fără chintesența dramatică sau importanța vitală a personajelor prezentate în cronica-n imagini, dar nici nu pot spune că m-a enervat, ba deloc, a fost ușor de urmărit, cu actorie de lăudat, cu multe nume cunoscute în prim-plan, mai sunt prezenți și J.K. Simmons (The tomorrow war) sau Clark Gregg (Live by night).

Are un singur moment, spre final, care m-a făcut să tresar și să alătur două cuvinte nepotrivite, unul legat de divinitate și altul de deșeul uman cu numărul 2, dar cam atât pe acest palier al impresionării mele.

Mi se termină timpul pentru transmisia în direct, astfel încât termin în forță cu 6 sezoane, cât a avut și serialul I love Lucy.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Moonlight

Moonlight

2016 Câștigătorul din acest an, La La Land, pardon, Moonlight a mai adus premii pentru …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *