Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Birds of prey (și să-l ia dracu de titlu, că este kilometric și un coșmar pentru SEO) este cel mai nou film marca DC adaptat după comicsuri și se concentrează asupra vieții lui Harley Quinn (Margot Robbie – Bombshell, Once upon a time in Hollywood, Mary Queen of Scots, The legend of Tarzan) de după aventura avută în Suicide squad.
Gagica nebună nu o duce prea bine, Jokerul mult iubit (nu ăla al lui Joaquin Phoenix din Joker, ci cel al lui Jared Leto cu mult verde-n păr, știu, cam confuz, dar ăsta-i DC) i-a dat papucii definitiv și acum, rămasă a nimănui și cu zvonul că este neajutorată răspândit prin tot Gotham City, Harley trebuie să-și păzească bucile pentru că toți distrușii vor o bucată din ea.
Primul la coadă este Roman Sionis (Ewan McGregor – Doctor Sleep, Christopher Robin), șmecherul cap de listă din Gotham City, denumit și Black Mask că-i plac măștile umane pe care le confecționează din fețele jupuite ale dușmanilor.
La mijloc intervine un diamant ce conține secrete care duc spre o avere incomensurabilă, diamant care cade în mâinile unei fătuci hoațe, Cassandra, o puștoaică talentată în șiretlicuri magice manuale și care se împiedică de Harley care o ia, oarecum, sub aripa ei protectoare.
Celelalte păsări de pradă care se nimeresc prin peisaj sunt Huntress (Mary Elizabeth Winstead – 10 Cloverfield Lane), un Robin Hood modern în căutare de răzbunare, Renee Montoya (Rosie Perez), polițistă veterană suspendată că-și bagă nasul în treburile lui Sionis, și Black Canary (Jurnee Smollett-Bell), singura din trupa asta de inadaptate care chiar posedă niscai superputeri vocale.
Birds of prey, sau cel puțin primul lui act, este făcut având în vedere generația tânără pentru că eram pe punctul de a părăsi sala, enervat la culme de editarea de tot rahatul și de incapacitatea filmului de a se concentra mai mult de 10 secunde pe o nenorocită de scenă.
Nu apucam bine să intru în atmosfera scenei că filmul imediat sare la explicații, trecând abrupt la flashback-uri inutile, de parcă eram vreun retard în comă eternă și nu eram capabil să îmi dau seama și singur ce hram poartă anumite personaje, cine sunt și ce intenții au. Chiar dacă habar nu am de Birds of prey, totuși mi-am dat seama din film cine este Huntress, nu era nevoie ca filmul să pună pauză unei scene interesante și să mă ducă înapoi în trecut să îmi explice cu subiect și predicat, ca la dobitoci, ceva ce deja mi-a arătat anterior și era totul clar. Mă certam în gând cu filmul: Da, bă, m-am prins când mi-ai arătat chestia asta acum 15 minute, nu este cazul să îmi ții lecții să îmi spui ce și cum că nu-s tâmpit.
Și face căcatul asta vreo jumătate de oră, dacă nu și mai mult, neavând bază în capacitatea intelectuală a audienței, și mă adusese în culmea exasperării pentru că a ieșit un ghiveci plin de harababură interminabilă și haos incoerent, prea copilăros, prea inconstant, prea lipsit de substanță, prea meta unde nu era cazul și greu de urmărit pentru unul care se poate concentra pentru 5 minute la o scenă și nu are nevoie de salturi permanente de la una la alta pentru a nu-și pierde interesul după 30 de secunde.
Noroc că ulterior Birds of prey și-a mai revenit în simțiri și povestea a început să curgă mai fluent, mai inteligibil și a mai săltat în calitate.
Oricum nu este nimic ieșit din comun, filmul nu este deloc unul cu supereroi, în afară de o singură scurtă secvență, nici nu ți-ai da seama că intră în această categorie, a personajelor cu puteri ieșite din comun. Acțiunea este una cât de cât realistă (evident, cu exagerările de rigoare) pentru că nu zboară nimeni, nu apar fulgere din cer, ochii nu aruncă lasere, nu sunt ciocane magice, etc. Luptele sunt mai ales fizice, cu Harley în prim-plan, și are câteva secvențe reușite în care dă somnic multor inamici cam prostovani. Bașca se apelează și la arme contondente și înțepătoare sub forma ba a unei arbalete, ba a unei bâte, ba a unui baros, prea puțin se face uz de gloanțe.
Birds of prey nu este extravagant din punct de vedere al acțiunii, nu este deloc unul bombastic, dar face exces de zel la vizual și generează o senzație psihedelică prin coloristica țipătoare și costumațiile excentrice ale lui Harley.
Despre răufăcător nu ar fi prea multe de spus, nu iese cu nimic în evidență, nu este deloc dezvoltat și se recurge la același șablon doritor de putere și plin de cruzime nejustificată care emană respect doar datorită fricii.
În schimb, Margot Robbie pare născută pentru rolul Harley Quinn, i se potrivește ca o mănușă și chiar joacă destul de bine în film un rol complex, dincolo de țăcăneala personajului, undeva, există o fărâmă de compasiune și de bunătate, și Margot transformă un personaj ticălos într-unul empatic.
Filmul este unul descreierat, haotic și fracturat, cu o permanentă agitație indusă artificial prin editarea nevrotică și povestea fragmentată, ce pornise cam de un 3 și era gata să mă dea afară din sală, dar a revenit pe șine și îl potcovesc cu un 5. În ciuda finalului bun, rămâne totuși un film bulibășit și împrăștiat în toate direcțiile pentru a fi unul de ținut minte. Este plin de trimiteri către universul stăpânit de Batman și colcăie de easter eggs, îți generează un feeling de benzi desenate și chiar de joc video la un moment dat, dar nu astea fac un film bun.
Mai este cazul să pomenesc cât de feminist în sens negativ este filmul? Toate femeile-s bune, chiar și alea criminale, iar toți bărbații sunt niște nenorociți: personal negativ este dement, acoliții lui sunt psihopați, polițiștii masculi îi fură meritele personajului Renee, până și armeanul care-i face de mâncare lui Harley folosește cașcaval expirat de 6 luni, și chiar și chinezul care-o ține-n chirie pe Harley este un trădător. Pe bune???
Deși nu am găsit prea multe lucruri bune de spus despre Birds of prey, personajele cu care am făcut cunoștință sunt interesante și mi-au trezit interesul pentru o continuare, dar să fie făcută de cineva care se și pricepe la acest gen de filme, nu de către orice amator picat de nicăieri.
(2,5 / 5)
Trailer
