Black panther aprofundează universul Marvel cu un nou film solo, o introducere mai pe îndelete a personajului Black panther cu care am avut de-a face, pentru câteva secvențe, în Civil war.
Filmul regizat de Ryan Coogler (Fruitvale station și Creed) pornește la scurt timp de la evenimentele din Civil war și ni-l prezintă pe T`Challa pregătit să preia coroana de rege al țării sale, Wakanda, după, spoiler dacă nu ați văzut Civil war, moartea tatălui său.
Însă nu are prea mult la dispoziție să își intre în atribuțiile sale de rege, că încep să apară probleme la orizont generate de Ulysses Klaue (Andy Serkis) care încă nu s-a lăsat de învârtelile sale ilegale și vrea în continuare să înhațe cât mai mult vibranium.
Ce este acest vibranium?
În universul Marvel este cel mai șmecher metal (de origine extraterestră) căruia i s-a stricat GPS-ul și s-a prăbușit pe Terra fix în Wakanda, țară care a prosperat inimaginabil de pe urma acestui metal incredibil, fiind cea mai avansată, cu zeci de ani, poate chiar sute, înaintea restului planetei în ceea ce privește progresul tehnologic, deși pentru restul lumii apare doar ca o țară săracă, din lumea a treia, și asta pentru că așa vor wakandezii să apară, datorită tehnologiei se pot camufla în văzul tuturor și nici nu vor să îl împartă cu alții, temându-se de ce este mai rău.
Așa că vă dați seama cât de căutat este acest metal și ce valoare imensă are pe piața neagră, astfel încât Klaue este chitit să pună mâinile (mă rog, mâna) pe el.
Și de unde, de neunde, se procopsește în echipă cu Erik (Michael B. Jordan) care devine principalul nene rău al acestui film, care vrea neapărat să își pună fundul pe tronul wakandez în detrimentul lui T`Challa.
Are sau nu pretenții întemeiate la rolul de rege?
Vom afla din film.
Așa că Black panther este nevoit să jongleze între a-și îndeplini cu responsabilitate îndatoririle de rege și de a face față încercărilor lui Erik, denumit și Killmonger, de a-l detrona.
Acum, oricum aș da-o cu părerea despre acest film, tot nu o să fie bine. Dar cum am o durere infinită în cot despre ce o să creadă alții, nu pot decât să fiu cinstit, așa că spun că pe mine nu m-a dat deloc pe spate filmul.
Și nu, nu sunt rasist, nu spun asta pentru că distribuția filmului este majoritar de culoare, chiar mi se rupe de asta, însă fie am început să devin sătul de aceste filme cu supereroi (ceea ce nu credeam că se va întâmpla), fie Black panther nu este atât de bun pe cât este de lăudat pentru că nu mi s-a părut nimic wow la el.
Să nu înțelegeți că este un film slab, nu, însă nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor generate de preaslăvirea de care a avut parte.
Black panther nu este un film despre vreun nenorocit care vrea extincția Pământului că îi stă în calea sa spre un alt univers, nu este un spectacol grandios distructiv, este o poveste la scară mai mică, un lucru bun din punctul meu de vedere.
Ne introduce în mirifica lume wakandeză și nu poți decât să te minunezi la îmbinarea sublimă între ritualurile tribale, arhaice, și avansul tehnologic nemaipomenit asigurat de vibranium, Wakanda fiind un tărâm de poveste, vibrant, colorat, plin de înțelepciune, dar și uman, supus greșelilor și rămâi mască la vederea acestui ținut superb în care vechiul și noul se împreunează desăvârșit.
Ce mi-a plăcut a fost faptul că Black panther a fost un film de sine stătător, nu a bătut prea mult moneda pe faptul că face parte din universul Marvel, nu are foarte multe trimiteri către celelalte filme, în afară de obligatoriul flashback din Civil war, și asta a dat libertate lui Ryan Coogler să-și creeze propriul film, lipsit de sforile cu care celelalte filme solo sunt legate. Nu știu dacă e spoiler, sau dacă este, atunci e unul minor, dar să nu vă așteptați să zboare prin peisaj un Iron man, să se preumble nervos pe câmpii un Hulk sau să dăm peste un Captain America în căutare de scut.
Și cu umorul au lăsat-o mai moale, nu de tot, dar nu mi-am mai schimonosit moaca la vreo glumă aiurea în mijlocul unei scene dramatice. Iată că se poate și ceva mai serios, ceea ce aștept în continuare de la acest univers, să se mențină în limitele legale ale umorului, să nu mai depășească viteza pentru că îmi strică radarul.
Are și câteva momente emoționante, dar poate nu am fost în dispoziția necesară pentru că nu au reușit să mă înlăcrimeze.
Partea forte a filmului mi s-a părut, culmea, tocmai personajul negativ, Erik Killmonger, care nu este vreun dement diabolic pus pe distrus doar pentru că așa vrea el, are o motivație solidă cu care rezonezi și îi înțelegi acțiunile, și asta face ca un răufăcător să fie memorabil, rațiunea și motivația personală, nu o dorință generică și banală de distrugere doar de dragul distrugerii.
Nici restul distribuției excelente nu stă de pomană prin film, pe lângă Boseman, pe care deja îl știam, facem cunoștință cu multe personaje secundare extrem de interesante.
În concluzie, la părți bune am introducerea unei țări, Wakanda, total diferită față de ce am văzut până acum în Marvel, tărâm care merită explorat și pe viitor, un film cu o poveste mai mult personală în care existența speciei umane nu este pusă în pericol la fiecare pas, film care stă pe propriile picioare, fără prea multe conexiuni cu restul universului Marvel, fără prea mult umor aiurea și cu un personaj negativ memorabil și cu motivații întemeiate.
Însă am și destui dinți stricați împotriva filmului.
În primul rând CGI-ul este destul de slăbuț în multe secvențe, un lucru la care nu mă așteptam din partea Marvel, se văd clar câteva scene că sunt filmate în fața unui ecran verde, pentru că nu te conving că-s reale, se pare că în zilele noastre este mai ieftin să generezi niște munți, niște iarbă decât să filmezi niște munți, niște iarbă.
Deși personajul negativ se ridică din mediocritatea Marvel, fiind într-un eșalon superior, apare destul de puțin, practic în prima jumătate de film și uitasem cu cine avem de-a face în tabăra opusă. Și am impresia, poate doar mie mi s-a părut, că i-a fost creată o aură de baubau cam nerealistă, este prea tânăr pentru a fi avut timpul necesar să ducă la îndeplinire toate acțiunile care îi sunt atribuite, cred că nici dacă avea 40 de ani și tot nu ar fi putut face tot ce se spune că a făcut.
Acțiunea a fost destul de sporadică și parcă nu a fost mâna lui Coogler aici, pentru că nu mă așteptam ca după scenele de box excelent filmate din Creed să am parte de câteva secvențe aproape neinteligibile în care unii în costume negre se bat într-o locație întunecată, cu multe tăieturi rapide, de nu am înțeles mai nimic din scandal. Nu curg foarte fluent scenele de acțiune și este un haos care nu mi-a fost pe plac.
Nu mai zic de faptul că dat-o pe repetiție la un moment dat, avem parte de câteva scene care apar de două, chiar trei ori, într-o formă ușor diferită, dar la bază este vorba de același lucru.
O altă bilă de o nuanță închisă a fost, surprinzător, Chadwick Boseman, care nu prea m-a impresionat în rolul lui T`Challa, are câteva momente în care te atinge la inimă, dar în rest parcă nu are carisma pe care a emanat-o în trailere, ajunsesem la un moment dat să țin cu Killmonger care pare că strălucește mai abitir prin performanța actoricească a lui Michael B. Jordan.
Și m-au enervat și mesajele sociale servite cu forța, de parcă m-am dus la film despre Wakanda, o țară inexistentă într-un univers fictiv să mi se aducă la cunoștință despre rasism și alte cele.
Aoleu, cât m-am întins cu aberațiile pe aici, închei concluzionând cu un 7 pentru Black panther, aceeași notă pe care am dat-o celor mai recente 3 filme din MCU.
Sper ca măcar Infinity war să treacă la alt nivel.
Ca de obicei, sunt 2 scene după finalul filmului, așa că nu părăsiți rapid sala.

Trailer: