Black Widow

Disney și Marvel dau timpul mult înapoi cu Black Widow pentru că s-au prins că este o brânză de făcut cu un asemenea film. De erau cu glandele seminale mai mari, riscau acum câțiva ani cu un film cu Black Widow în rol principal, nu acum când este prea târziu și pare că a apărut doar să fie la modă, să profite de valul woke (nu insist asupra acestui aspect, este foarte vizibil în film după modul în care sunt pictate categoriile de cromozomi).

Acțiunea din Black Widow are loc după Civil war, deci Natasha Romanoff (Scarlett Johansson – Jojo rabbit, Marriage story) este pusă pe fugă ca urmare a încălcării Acordului de la Sokovia, dar nu asta este principala ei grijă, ci faptul că trecutul se trezește subit să o bântuie, că doar ce altă treabă are trecutul?

Un pachet misterios sosit la ușa ei declanșează o serie de evenimente contondente care îi aduc în câmpul vizual personaje din copilăria ei, precum și un dușman ce a studiat la Școala de Plagiatură Victor Ponta, pe numele său Taskmaster care nu știe decât a copia mișcările oponentului, practic te lupți cu o oglindă.

Astfel Natasha, alături de familia ei din adolescență, se îmbarcă într-o misiune de a pune cu botul pe labe sinistrul complot conceput de-un rusnac ahtiat după putere de a stăpâni lumea.

Regizat de novicea Cate Shortland care în 8 ani a scos 2 filme, inclusiv Black Widow, producția de față pare prea puțin, prea târziu, un apendice inutil în universul Marvel pentru că n-are deloc miză.

Chiar dacă nici în celelalte filme nu trebuia să te temi prea mult pentru soarta personajelor, măcar aveai o senzație de falsă periculozitate, tot îți ciocănea în spatele creierului un: Și dacă?

Aici, în Black Widow, acțiunile nu contează pentru că ești 100% sigur că Natasha nu va păți nimic pentru că nah, știm ce se întâmplă cu ea după film. De aceea consider că trebuia să fi fost făcut acum câțiva ani, dar n-au avut curajul.

N-am început să pictez Black Widow în tonuri prea roz și nici nu am motive personale să o fac mai departe. Pentru un film de sine stătător, care se concentrează pe un singur personaj, în Black Widow se pomenește mult, foarte mult, extrem de mult, de ceilalți Avengerși. Nu cred că au fost 2 scene consecutive în care să nu se aducă vorba ba de Captain America, ba de Tony Stark, ba de Hawkeye, ba de Ant-Man, ba de Thor, ați prins ideea. Și ticul ăsta repetitiv devine enervant foarte repede.

De asemenea, mă bate la cap cu Budapesta de mi-a dat sângele pe nas. OK, am înțeles în gulașul meu încă de acum câteva filme că la Budapesta s-a lăsat cu mare scandal că s-au crezut unii în București, nu era nevoie să îmi reamintească filmul asta din 5 în 5 minute. Până când ne mai fierbe la foc mic înainte să facă un film cu ce s-a petrecut în Budapesta?

Ce mi s-a părut realmente surprinzător a fost faptul că au reușit să facă un film MCU cu o poveste neinteresantă. Am văzut destule filme din acest univers care au fost mediocre sau proaste, dar niciunul nu a fost anost. Ei bine, Black Widow mi s-a părut pe alocuri insipid, cu lungile scene inutile în care nu se petrece ceva incitant, doar se pălăvrăgește despre trecut într-un stil nici măcar dramatic, care să smulgă lacrimi, ci unul sec, care nu aprofundează deloc istoria zbuciumată a acestui personaj.

Am aflat mai multe despre antrenamentele și viața grea dusă de Natasha în Rusia din flashback-urile celorlalte filme decât din această peliculă dedicată în întregime ei.

Și ce mama dracului a fost cu dialogul ăla copilăresc și replici stupide, de hormonali coșați, ce a transformat parțial filmul într-o parodie proastă: Am ieșit de la pârnaie, aia din pantalonii mei nu e o lanternă. Serios? Unii au fost plătiți să scrie asta?

Pff, dacă la noi e pandemie de Covid, în Black Widow este una de Domvid, m-a înnebunit și cu familia, una două familie, jur că mă așteptam ca la un moment să apară din umbre un Vin Diesel în formă non-pomiferă și să spună: I am….. cousin.

Ah, că tot l-am pomenit pe Dom, Black Widow aduce, ca nivel de realism cu F9, cum toată lumea știe că Natasha n-o să moară, scenariul o pune în cele mai fantasmagorice situații imposibile pentru un om și o salvează în ultima microsecundă, aruncând pe geam orice fărâmă de verosimil care ar fi trebuit să existe într-un film care n-are ființe din cosmos sau titani distructivi.

Și comedia, fir-ar muica ei de comedie, nu le iese deloc oamenilor ăstora de la Marvel, au încercat chiar să fie meta, dar au avut și ei o glumă mișto însă au uzitat-o până s-a fâsâit de tot. Bine, și eu prost că tot caut seriozitate în MCU, dar trebuia până acum să plec capul spășit, conștient că altfel de filme n-o să primesc de la MCU. Singura mea speranță rămâne Deadpool 3.

Hai că am târfulit-o destul pe Black Widow, și nu merită doar cuvinte rele, că nu este un dezastru aerian, filmul este distractiv atunci când nu filosofează la o coajă de sămânță, secvențele de acțiune, în special cea finală, sunt pline de adrenalină, așa cum știe Marvel să le facă, cu decoruri gigant numai bune de prăpădit, cu explozii strălucitoare și bine (dar nu excelent) realizate tehnic, cu lupte pline de intensitate în care Black Widow, și nu numai ea, își arată măiestria în tăbăcit pielea dușmanilor.

Printre îndelungile scene de contemplație cu privire la un trecut care nici măcar aprofundat cum trebuie nu este, Black Widow reușește să păcălească privirea cu bucăți de scandal de anvergură care m-a făcut, pe alocuri, să uit că povestea-i de pomană și filmul este folosit doar ca un vehicul pentru a introduce un înlocuitor pentru Black Widow.

În stilul specific MCU, răufăcătorii sunt degeaba în film, n-au nicio motivație mai acătării, aceeași poftă de putere infinită și subjugare globală care transformă personajul negativ într-un clișeu ambulant, Taskmaster a fost complet irosit în film, nu se ridică deloc la nivelul numelui și aptitudinilor pe care le are.

Măcar Black Widow, filmul, arată grandios, impresionant pe alocuri din punct de vedere al realizării tehnice, dar asta nu este suficient pentru a-l transforma într-unul memorabil. Cel puțin nu pentru mine.

Nu s-a îngrășat nimeni de la actoria din film pentru că nici nu sunt scrise noile personaje atât de bine încât să necesite sforțări imense în interpretarea lor, toată lumea este la nivel mediu, Scarlett Johansson îmi pare chiar un pic obosită, dar ceilalți sunt mai alerți, Florence Pugh (Little women, Midsomar), Rachel Weisz (The favourite) și, mai ales, David Harbour (No sudden move, Extraction) care se screme să ne facă să uităm că a fost Hellboy.

Este lipsit de miză, prin lansarea lui prea tardivă, plin de un comic juvenil nelalocul lui, cu o poveste ce pare adunată din scenele șterse din alte filme, copiază chiar din producții mai bune, se folosește în exces de anumite scheme de luptă, dar Black Widow este și o escapadă distractivă din cotidianul sumbru, n-o avea el un scenariu prea captivant sau inteligent, dar măcar se scaldă în bani consumați pe efecte speciale care-ți distrag atenția de la miezul problemei și te distrează cu câteva smotoceli epice, dar nu într-atât încât să-i rup mai mult de 5 mâini, plasându-se undeva în coada clasamentului personal al filmelor MCU.

Nu știu, poate am devenit mai cinic sau m-am plictisit de poveștile fără miză reală și pline de comedie lipsită de haz de au început filmele MCU să nu-mi mai placă, însă ceva se întâmplă deoarece cele mai recente 2 filme nu m-au convins mai mult de 5.

Filmul are un endcredit scene, dar este chiar la final și este destul de interesant, dar nu zic mai multe.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Apex

Când mi-o caut, apoi mi-o și găsesc. Și mi-o fac cu mâna mea. Însă să …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *