NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Mă știți că-s fiert pe filme chinezești și că am iQIYI în loc de Disney+, așa că am băgat la ceas de seară Blade of Fury.
📖 Premisă
Pei Xing (Ashton Chen) e un vânător de recompense poreclit „Șacalul”. Omul nu pune întrebări, doar îi prinde pe nelegiuiți. Totul se schimbă când un caz îl pune față în față cu o mamă fugară și copilul ei. Cruzimea celor puternici îi trezește un sentiment de dreptate adormit.
Evident că omul nu poate sta deoparte când onoarea îi tot dă târcoale prin suflet.
💭 Comentariu
Este un film de duzină, făcut pentru streamingul chinezesc. Șmecheria este că Blade of Fury arată surprinzător de bine.
Și da: Ashton Chen (Detective Chen) e motivul pentru care m-am uitat. Începe să-mi placă tot mai mult gagiul ăsta. Are 38 de ani și se mișcă de parcă ar fi făcut un pact cu diavolul pentru elasticitate.
Qin Pengfei a făcut wushu înainte să ajungă regizor și, în cazul ăsta, chiar contează. Știe ce poate face Ashton Chen și nu-l pune să mimeze o bătaie pe care s-o repare apoi din montaj.
Îl lasă să sară, să lovească, să se răsucească și să lege mișcările una după alta, iar omul e incredibil de bun la asta. Uneori nici nu mai urmărești cine cu cine se bate, ci pur și simplu te uiți la Chen și te întrebi cum naiba îi ies toate atât de ușor.
Da, știu, e și mult wire fu, iar Ashton Chen nu s-a trezit peste noapte cu superputeri: cablurile își fac și ele partea lor de treabă. Dar chiar și așa, rămâne impresionant ce poate să facă omul ăsta cu propriul corp.
Dacă pe acțiune, filmul este țeapăn, la poveste e cam flasc. Nu are nimic special, iar scenele care ar trebui să fie dramatice sunt cam fade.
Personajele secundare sunt aruncate acolo de parcă ar fi venit la filmare direct de pe stradă. Răufăcătorii sunt atât de unidimensionali încât abia îți amintești de ei când mor.
Noroc că Ashton Chen e atât de convingător în rolul lui Pei Xing încât m-a făcut să iert, măcar parțial, un scenariu care se bazează pe clișee vechi de 50 de ani.
🏆 Verdict
Blade of Fury e, până la urmă, o orgie de pumni, sărituri și săbii, iar povestea există mai ales ca să-i dea lui Ashton Chen motive să mai bată pe cineva.
Și, din fericire, omul e în formă excelentă. Sunt destule bătăi reușite cât să nu mă intereseze prea tare că scenariul pare recuperat dintr-un sertar vechi.
Probabil că peste câteva luni n-o să mai știu cum îi chema pe răufăcători sau de ce se omorau între ei. În schimb, sunt șanse mari să-mi amintesc de Ashton Chen zburând prin cadru și împărțind picioare în cap cu o ușurință enervantă.
Și mai e ceva: finalul aduce un alt vânător de recompense și promite o confruntare pe care, recunosc, chiar aș vrea s-o văd.
Trailer
