Bleah, Bleah, pardon, Blended e cu cretinul permanent de deja prea mult timp, nenea Sandler care şi în cârje cred că, va interpreta acelaşi tip de personaj stupid, aerian şi tâmpit.
Să vedem despre ce-i vorba în poveste, se porneşte treaba cu un blind date care merge prost, partenera lui fiind Drew Barrymore. Hm, oare de ce mi se pare atât de cunoscută treaba? Nu îmi aduc aminte, cred că sufăr de amnezie.
Probabil şi scenariştii au crezut la fel, că avem memorie scurtă şi ne-au băgat pe gât aceeaşi poveste scuturată de praf şi respălată dar într-un alt decor.
Ăştia 2 pleacă de la întâlnirea care are loc într-un Hooters, un local plin de ţâţe, asta crede despre el că e obsedat sexual, el despre ea că e înfiptă, pe parcurs aflăm de ce tocmai acolo o duce, dar deja mi se rupe.
Să revin, că am deraiat, ăştia se jură că nu se vor mai întâlni dar cum dracu se face că tot dau unul peste altul (cum ar fi într-un supermarket unde sunt trântite câteva glume despre pizdoace imense cât Marele Canion total lipsite de haz), de zici că locuiesc într-un sat cu 10 oameni, nu într-un ditamai oraşul. Apoi, printr-o întâmplare, fericită sau nu, şeful lui, pe care-l cheamă Dick şi care e şi gagiul prietenei ăsteia le face involuntar cadou o călătorie, în orice caz o coincidență complet nerealistă, astfel cei doi se pomenesc în Africa, cazaţi la acelaşi hotel, în aceeaşi cameră cu tot familionul că fiecare are cohortă.
Şi cum stă bine unui asemenea film, ea are băieţi, el fete. Şi pe toţi îi cheamă clişeu. Băiatul ăl mare e la vârsta muşchilor încordaţi manual, cu şanse mari de a deveni un obsedat sexual pe viitor, ăl mic e un ratat în sport dar în care zace un imens talent latent care aşteaptă să explodeze, nici fetele ăstuia nu-s mai breze, aia mică e clişeul fetiţei adorabile indiferent ce rahat scoate pe gură, cea mijlocie e ciudata familiei, vorbind cu morţi, iar aia mare, ghici ce tipar întruchipează? Aţi ghicit, răţușca aia urâtă cu spume care în realitate e o lebădă sexy dar îmbrăcată în trening şi cu o coafură de rahat. De ce să mint, o geană tot mi-a zvâcnit când i-am văzut transformarea.
Trecând peste asemănarea cu Ai mei, ai tăi, ai noştri, cu o pleiadă de copii, filmul încearcă nici el nu ştie ce, să fie ba o comedie de situaţie, ba o dramă lejeră de familie, oricum nu îi iese nimic.
Poante veştede, umor de veceu, interacţiuni sexuale între animale, interacţiuni cu tentă sexuală între animale şi oameni, interacţiuni culinare între lei şi porci, un enervant grup cântăcios care se bagă peste tot şi care după primele 2 intervenţii deja devine enervant, un Terry Crews făcând pe bufonul (da, ăla cu mitralierele enorme din Expendables) care o lălăie cu diverse accente şi îşi flexează muşchii, ea se împrieteneşte cu fetele lui, el cu băieţii ei, fata mare se udă toată la vederea unui rebut spălăcit aruncat parcă din saga Twilight, doar el cu ea nu reuşesc deloc să cânte Boyz2Men decât la final de tot când deja mă apucase sforăitul.
Blended vrea să fie ilar, dar mai amuzant era să văd o pungă cu diaree aruncată de la etajul 10.
În concluzie, nenea Sandler, ori te pensionezi, ori te laşi de filme, Drew, ai îmbătrânit, nu mai eşti sexy (nu că ai fi fost vreodată în opinia mea) şi, una peste alta, cred că şi-a băgat incognito Bay coada aici că avem reclame peste reclame mai mult nemascate decât mascate.
Nota e, pot să dau notă cu minus? Nu cred, atunci să fie nota 1, şi asta doar pentru acea zvâcnire de geană pe care mi-a provocat-o aia mare de m-a pus să-i caut şi numele care e mai hazliu decât 10 filme, o cheamă Ghimpele Frumos.
Trailer