Bottoms se vrea a fi o comedie îndrăzneață și s-a cuibărit pe Amazon Prime.
🎬 Bottoms – Premisă 🕮
Cine n-a trecut prin liceu are ocazia acum să o facă deoarece ăsta este locul unde ne facem veacul alături de cele două protagoniste, PJ (Rachel Sennott – Bodies bodies bodies) și Josie (Ayo Edebiri – Spider-Man: Across the Spider-Verse).
Nu sunt deloc printre cele mai populare fete de pe acolo, plus că sunt și pe dos, preferă portalul din Rebel Moon prin care apar navele. Vă las pe voi să căutați imaginea respectivă.
Pentru a face rost de păsărică se gândesc să înființeze un fel de Fight club, dar cu fete.
💭 Bottoms – Comentariu 🍿
Nu-mi dau seama în ce perioadă este setat filmul pentru că pare a fi în acum, că prea sunt moderne personajele în gândire, dar vestimentația demodată de câteva decenii și lipsa telefoanelor spun altceva.
Ideea din spatele poveștii este una care vrea să propovăduiască egalitatea de gen și sex, ceea ce nu-i rău deloc.
Doar că o face în stil american, adică prost și caricatural.
Personajele au caracteristici prea exagerate (știu, știu, dinadins sunt așa), dar ce este mult strică și ele cad în ridicol, părând mai degrabă clovni care execută numere de circ, nu oameni reali.
Autoarele scenariului au considerat că egalitatea nu poate fi transmisă decât prin inversarea comportamentelor, ceea ce mi se pare un stereotip dăunător.
Adică fetele se comportă ca niște băieți, cu acel club de lupte în care-și cară prostește pumni și picioare până la învinețirea ochilor. Aici se vrea transmiterea ideii că și femeile pot fi puternice.
Asta în timp ce bărbații se transformă în fetișcane sensibile care jelesc din orice și ascultă balade de dragoste. Astfel ni se sugerează deloc subtil că și masculii pot fi emotivi.
Chiar și așa, închideam un ochi, din proprie voință, la asemenea răsturnări prostești ale raportului de forțe dacă filmul ar fi fost amuzant.
Însă poantele nu au fost deloc pe gustul meu pentru că nici nu le-am perceput ca pe niște glume.
Mie nu prea mi-a venit să râd văzând un musculos bocind ca o mimoză sau fetișcane spărgându-și nănăurile încercând să ajung la popouri.
Există câteva mici dume care au reușit să mă scoată din cochilia dură și am zâmbit de câteva ori mai timid, dar am zâmbit.
Mai mult de atât nu au putut scutura de la mine pentru că nici nu este prea bine realizat tehnic.
Nici nu mă leg de faptul că actrițele principale bat la poarta celor 30 de ani și nicidecum nu au fețe de eleve de liceu.
Eu vorbesc de erori din astea care ar face de rușine orice editor care se respectă.
Era o scenă într-o mașină cu un geam care ba era ridicat, ba era lăsat jos, de nu mă mai puteam concentra la replici că toată atenția îmi era acaparată de nenorocitul ăla de geam care nu se decidea dacă vrea să fie flasc sau sculat.
🏆 Bottoms – Verdict 👍 sau 👎
Nu trebuie să băgați în seamă cuvintele deloc drăgăstoase pe care le-am turnat anterior pentru că filmul nu mi-a fost destinat, nu eram inclus în audiența țintă.
Se adresează celor care nu au curajul să iasă de prin diverse dulapuri pline cu pronume din generația nouă și nu hodorogilor care băgau la Loto înainte ca un anume tiran să fie ciuruit la zidul Târgoviștei.
Așadar, vrea să fie un film contemporan, care să țină pas cu timpurile actuale, dar oricât de mult aș fi de acord cu miezul narativ de la care pornește, nu m-am putut conecta la poveste.
Poate este prea plină de satiră și uită să păstreze un dram de seriozitate sau poate nu-i deloc pe gustul meu.
Între timp, mi s-a făcut sete și am fugit să-mi cumpăr 5 sticle cu suc de ananas.