Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
John Woo lua Hollywood pe sus, după Hard target (cu Jean-Claude Van Damme), s-a băgat la Broken arrow, un film de acțiune din 1996 tipic pentru acea perioadă în care pe poster apărea John Travolta, un actor în vârful carierei, care turna filme în neștire precum Pulp fiction (1994) sau Face/Off (1997), regizat de același John Woo.
Cum era moda pe atunci, povestea nu-i deloc complexă și se învârte în jurul unor arme nucleare pe care pun ochii oamenii răi, dornici să bage groaza în preamărita și iubita `Murica. Motivele sunt banale, ca de obicei, că doar era culmea să avem parte de un scenariu de Oscar.
Deakins (John Travolta) și Hale (Christian Slater) sunt piloți de avioane militare care se hârjonesc într-un fel de rivalitate amicală, așa cum vedem la început de film.
Distracția se termină când o simplă misiune de recunoaștere se termină extrem de prost pentru cei doi, avionul lor care căra niscai bombe nucleare se prăbușește la dracu-n praznic în mijlocul deșertului.
Eh, așa cum este lesne de imaginat, nu vorbim deloc de un accident nefericit pentru că nu durează mult până apar la orizont huidumele de serviciu care au pus ochii pe obuzele morții și vor să le șutească în ideea de a transforma în realitate piesa celor de la Vengaboys: Boom, boom, boom, boom.
C-o fi, că n-o fi spoiler, creierul din spatele operațiunii este chiar Deakins, sătul să vadă cum incompetenți avansează în grade și el rămâne sărăntoc.
Așadar, Deakins este cel rău, Hale cel bun și se pune de-o luptă pe cinste în deșert pentru actul de proprietate al armelor nucleare.
Povestea este una standard, dar ce scoate Broken arrow din anonimat este acțiune tipică filmelor lui John Woo.
N-o fi Broken arrow vreo cronică artistică profundă asupra umanității, dar este doldora de acțiune distractivă, bine dozată pe tot parcursul filmului, exagerată din cale afară, adică așa cum șade bine unui film din epoca apusă a perioadei anilor 80-90.
Moto-ul filmului este preluat din biblia lui Michael Bay: Dacă există, poate exploda.
John Woo face prăpăd printre vehicule de tot felul, dacă funcționează cu orice tip de combustibil, cu siguranță la un moment dat va sări în aer. Da, știu, acțiune tâmpă, fără logică, fără realism, dar spectaculoasă.
Mașini, camioane, trenuri, elicoptere, avioane, nimic nu este în siguranță în acest film. Noroc că acțiunea are loc în deșert, că altfel dacă aveam prin peisaj vreun vapor, sigur bubuia și el.
Secvențele de acțiune sunt legate între ele de o poveste destul de subțirică, se presară și o romanță a personajului principal cu o duduie care nu este doar un poster de căscat gura, bagă și ea material în film. Ce mi-a plăcut pe partea asta mai cărnoasă a scenariului, cea umană (dacă pot scrie asta), a fost, culmea, personajul negativ, John Travolta făcându-și de cap ca răufăcător, interpretarea este exagerată, fiind cool și diabolic, șarmant și descreierat în același timp.
Nu prea avea Christian Slater față de erou, nu tu carismă, nu tu mușchi, nu s-a potrivit deloc în rol de salvator, fiind un actor destul de banal.
Broken arrow este un film debil, care nu are alte pretenții, își îmbrățișează absurditatea ilogică a întregului scenariu și o duce la extrem.
Printre aiurelile scenaristice se numără soldați antrenați ani de-a rândul care nu nimeresc nici un elefant mort, explozii care nu afectează decât pe cine vrea scenariul, decizii luate de armata americană care frizează absurdul și niște bombe nucleare amuzante prin modul lor de construcție.
Nu-i deloc serios, de realist ce să mai zic, dar oferă o distracție decentă non-cerebrală la care nu trebuie să gândești prea mult, doar să te relaxezi și să privești spectacolul pirotehnic pe care îl are de oferit, printre care și o explozie nucleară subterană destul de bine realizată pentru acea vreme.
Pe cât de ridicol este Broken arrow, mi-a oferit pentru 100 de minute o escapadă din cotidianul cenușiu și mi-a încântat pupilele cu multe explozii enorme, dar până și eu, care mai trec cu vederea scenarii incompetente și gogomane dacă-mi livrează acțiune la kilogram, nu pot să-l absolv pe Graham Yost, autorul scenariului (care a scris și Speed), pentru o asemenea absurditate ilogică, tocmai de asta mă opresc cu numărătoarea inversă la 6.
Domnu` Woo, da` porumbeii? Unde-s porumbeii?
(3 / 5)
