Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Bumblebee încearcă să dea mopul după mizeria lăsată de filmele Transformers trântite la mișto de Michael Bay, care a dat rateu după rateu. Dacă studioul nu a fost interesat de calitate pentru că filmele au fost mașinării de făcut bani, brusc i-a lovit dorința de calitate după ce ultimul film (sper) în regia lui Michael Bay a fost un eșec și la cașcaval.
Așa că Bay a fost trecut pe banca de rezerve și în locul lui a fost adus Travis Knight, regizorul excelentei animații Kubo and the two strings.
A reușit el să-mi curețe tartrul adunat în strat gros după consumarea atâtor filme nasoale regizate de Mihăiță Explodatorul?
Bumblebee ne duce în anii `80 când gălbiorul Transformer B-127 este ușuit de pe planeta natală Cyberton de către Optimus Prime la finele unui război devastator cu Decepticonii cu misiunea vitală de a înființa o bază pe Terra unde Autoboții rămași să se regrupeze și să-și unească forțele în încercarea lor de a-și recuceri planeta.
Ajuns aici, B-127 are câteva întâlniri contondente cu militărosul Burns și nu numai, soldate cu niscai pagube materiale, astfel încât, rănit și fără voce, B-127 se dă la fund pentru a-și pierde urma.
Apoi trecem la Charlie, una fătucă adolescentă, mare pasionată de mecanică, o tânără cu destule probleme de familie, de adaptare și, mai ales, sufletești, care simte că nu își găsește locul în lume după ce a suferit o tragedie peste care restul familiei pare că a trecut cu bine.
Nu mai lungesc intriga, cei doi se întâlnesc și acest cuplu amical inedit este nevoit să facă față atât atacurilor forțelor americane plecate la vânătoare de extratereștri, cât și amenințărilor venite de departe, pentru că Decepticonii vor neapărat să pună mâinile, labele, cauciucurile, pe Bumblebee pentru a-l obliga să le deconspire locația lui Optimus Prime.
M-am speriat un pic la începutul filmului, când pelicula a pornit direct pe Cyberton, în mijlocul unui război mecanizat devastator, cu bubuieli la fiecare pas, încât am crezut că au băgat alt film, din seria celor mult hulite anterior. Dar m-am liniștit repede pentru că Bumblebee o ia rapid pe calea cea bună.
Povestea este una cu picioarele pe pământ și se concentrează mult timp pe dezvoltarea personajelor principale, Charlie și Bumblebee, pe crearea puternicei legături de amiciție dintre cei doi, ambii puși în situații inedite, Charlie trezindu-se cu o mașină rablagită care se transformă într-un robot fricos, lipsit de memorie și Bumblebee revenindu-și fără voce din hibernarea forțată într-o lume străină unde nu știe cine îi este prieten și cine dușman și care trebuie să învețe de la 0 modul de comportare adecvat pentru a nu trezi suspiciune pe Terra.
Poveste ca poveste, dar totuși, este un film Transformers, acțiunea unde este?
Avem și din asta, stați fără griji, ce este drept, nu este foarte multă, dar suficientă pe gustul meu pentru că a fost una bine transpusă pe ecran, fără explozii la fiecare strănutat, fără a-mi provoca dureri de cap, inteligibilă, care se concentrează pe luptele dintre câteva personaje, știi clar cine cu cine se bate și nu este o shaorma cu de toate care te duce la o cufurie neîntreruptă și m-am putut bucura pe deplin de efectele speciale reușite (nu că asta ar fi o noutate).
Nu or fi bătăliile dintre cele distrugătoare de planete întregi, amenințarea nu este globală, se rezumă doar la câteva cafteli în 2-3 locații, dar pentru mine a fost de ajuns.
Lucrul cel mai important pe care l-a adus Bumblebee a fost o poveste coerentă, care nu te insultă intelectual. Nu colcăie prin rezervor de originalitate, este doldora de clișee, aduce mult a Iron giant și, mai ales, a ET (suspect de multe similarități cu ET), dar atât timp cât povestea este una care te prinde, nu mă deranjează lipsa originalității.
Se vede că Travis Knight este făcut din alt aluat de regie, petrecem mult timp cu personajele, ajungem să le simpatizăm, chiar să le reținem numele (vă provoc să vă amintiți numele oamenilor din seria lui Bay), te temi alături de ele, râzi și plângi împreună cu ele.
Un alt aspect pozitiv este emoția, filmul are multe momente care te vor aduce în pragul lacrimilor, deși nu ai crede asta, ținând cont că unul din personajele principale este o adunătură de metale.
Să nu uit de, slavă domnului, lipsa umorului forțat, rasist, xenofob sau misogin care ne-a umplut de rușine în filmele anterioare. Sunt câteva momente amuzante și în Bumblebee, dar inocente și autentic ilare.
Ce să mai, Bumblebee are tot ce baysmele nici măcar nu au mirosit: poveste, emoție, caracterizare și interes pentru crearea unui film bun.
M-a aruncat și în vâltoarea nostalgiei cu muzica excelentă a anilor `80.
Actoria este OK, nu avem o puzderie de personaje ridicole, uitabile, am strâmbat din nas când am văzut că John Cena se preumblă pe aici, dar s-a achitat bine de rol. Și avem în continuare vocea originală a lui Optimus Prime (Peter Cullen).
Bumblebee pare că pune pe o direcție bună acest univers Transformers, chit că povestea nu are nimic imprevizibil, este destul de lineară și nu surprinde deloc, dar măcar este o poveste în care poți să investești sentimente și care nu te tratează precum ultimul imbecil de pe planetă.
Spre deosebire de cele regizate de Bay, care păreau niște producții robotizate, făcute pe bandă rulantă, cinice, reci, Bumblebee are o componentă esențială: are suflet.
Eu zic că filmul merită un 8.
(4 / 5)
Trailer:
