🎭 🎤 BURICUL PĂMÂNTULUI (One man show stand-up comedy) – Doru Octavian Dumitru
🎬 La cei 66 de ani ai săi, Doru Octavian Dumitru încă mai poate să vină cu spectacole de comedie adaptate zilelor noastre.
Nu-i mare șmecherie aici, este el pe scenă într-un costum fistichiu făcând ce știe el cel mai bine să facă.
🍿 Considerat de unii de mult demodat pentru că perioada lui de glorie a apus pe la începutul anilor 2000, DOD performează în continuare. Și acest spectacol este unul care mi s-a părut proaspăt.
Desigur, nu se dezice de stilul său care i-a adus celebritatea, uneori destul de enervant pentru că se bâlbâie și ciuntește replicile, trecând brusc de la una la alta, dar asta era ceva de așteptat de la el.
Dar cum vorbește pe limba mea, că-s la fel ca personajul pe care îl interpretează în ceea ce privește dicția ciuntită, n-am avut probleme în a-i înțelege dumele.
Unele care sunt lipsite de orice vulgaritate, fără înjurături, fără cuvinte urâte, fără jigniri. Cel puțin, nu unele directe.
Că se folosește foarte subtil și chiar inteligent de replici sugestive care par inocente, dar au un substrat mai deocheat.
Sau poate ele sunt nevinovate și doar mintea mea bolnavă le-a dat o altă interpretare.
Scălâmbăielile fizice, grimasele faciale și poticnirile verbale aduc la suprafață subiecte fierbinți ale actualității societății noastre pe care le tratează cu mult umor, dar le abordează și cu mult avânt filozofic, chiar psihologic pe alocuri.
Râzi la acest show, dar îți și iei notițe, pentru că DOD nu-i doar un saltimbanc ce o arde în clovnerii pe scenă, ceea ce spune are și un substrat mai profund care scoate la suprafață metehnele societății cărora nu prea le mai acordăm atenție pentru a le elimina.
Este și un bun improvizator, luând la rost spectatori care se tot foiau de colo până colo, rămânând în limitele decenței și ale bunului simț.
Are o glumă apoteotică pe care o construiește de-a lungul întregului spectacol, dar pe parcurs, pentru a ne distrage atenția de la ea, ne bombardează cu povestioare hazlii despre tablete, wifi, shopping și alte asemenea trivialități ale modernității.
Am văzut zeci de show-uri de stand-up pe Netflix, așa că am mirosit poanta finală, că am recunoscut stilul, și asta a mai diminuat un pic din impactul final.
👍 sau 👎? Știu că mulți vor spune că DOD este pentru boșorogi. Și nu aș putea să-i contrazic pentru că sala era plină de persoane care erau mai aproape de întâlnirea cu coasa decât de vârsta mea, dar asta nu înseamnă să spectacolul este învechit.
Din contră, ține pasul cu evoluția societății și DOD demonstrează că se poate umor și fără trivialități. În perioada în care el patenta conceptul de stand-up, cei mai tineri de acum, care umplu sălile cu spectacole pline de înjurături, nici nu știau la ce folosește instrumentul din dotare cu care se jucau în țărână.
Deși a mai pierdut din vigoarea tinereții, lucru de înțeles, DOD merită respectul nostru pentru tot ce a făcut pentru comedia românească.
🏁 Am văzut un spectacol civilizat, amuzant, fără perversități verbale, care trage niște paralele între trecut și prezent, mai ales în ceea ce privește educația copiilor, fără să ia partea vreuneia dintre metodele aplicate.
Așa că pot spune că am și râs, dar am și rămas și pe gânduri pentru că DOD spune niște adevăruri triste sub forma unor glume.
De aceea am să-i cumpăr 8 costume colorate.