NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Mărturisesc că am intrat la By Any Means în orb. Pur și simplu era filmul din programul cinematografului care se potrivea cu ora la care puteam ajunge.
📖 Premisă
Mississippi, 1966. Wayne Strider (Yahya Abdul-Mateen II – The Trial of the Chicago 7) este un tânăr agent FBI de culoare, idealist, care se trezește obligat să colaboreze cu Gregory Scarpa (Mark Wahlberg – The Departed), un asasin notoriu al mafiei newyorkeze.
FBI-ul, incapabil să rezolve asasinarea unui lider al mișcării pentru drepturile civile, îl folosește pe Scarpa pe sub mână, într-o colaborare despre care probabil nimeni n-ar fi vrut să dea explicații în fața presei.
Cei doi ajung într-un Sud în care Ku Klux Klan-ul este peste tot, inclusiv printre oamenii care ar trebui, teoretic, să aplice legea.
💭 Comentariu
Un mafiot alb ajută un agent FBI de culoare să rezolve un caz de ură rasială? Material pentru conflict există din belșug, iar cele mai bune momente vin tocmai din ciocnirea celor doi.
E ca și cum ai pune un tip care a aruncat cu pietre într-o moschee să-i fie bodyguard lui Malcolm X.
Mark Wahlberg se distrează copios în rolul lui Scarpa, iar Yahya Abdul-Mateen II îi răspunde cu un personaj mult mai serios. Împreună au chimie, iar schimburile dintre ei sunt printre punctele forte ale filmului.
Beleaua este că By Any Means nu pare hotărât ce vrea să fie. Uneori merge spre un thriller violent, alteori vrea să devină o dramă istorică gravă despre rasism, justiție și America anilor ’60. Numai că aceste direcții nu se împacă întotdeauna.
Rezultatul rămâne undeva la mijloc: prea superficial ca să spună mare lucru despre temele pe care le ridică și prea cuminte ca să muște cu adevărat.
🥱 Subiectul – iar ne întoarcem în Mississippi anilor ’60
După atâtea filme plasate în Sudul american al anilor ’60, subiectul a ajuns atât de familiar încât multe dintre reperele lui vin deja la pachet: KKK-ul, șeriful rasist, polițistul complice, orașul în care jumătate dintre oameni par să aibă roba albă ascunsă în dulap și inevitabila lecție morală.
La un moment dat, începe să semene cu restaurantul care are un singur fel de mâncare. Poate fi foarte bun, dar dacă mi l-ai servit de zece ori, la a unsprezecea vizită măcar schimbă garnitura.
By Any Means chiar pornește de la un element istoric foarte interesant. Gregory Scarpa a existat și colaborarea lui cu FBI-ul oferă material pentru un film care putea merge în direcții mult mai puțin bătătorite.
Wayne Strider este însă un personaj fictiv, iar filmul își ia libertăți serioase cu istoria. Inclusiv momentul în care expresia lui Malcolm X, „by any means necessary”, ajunge în gura unui mafiot alb mi s-a părut cam tras de păr. Replica pare băgată cu forcepsul doar ca titlul filmului să-și facă apariția în dialog.
🔫 Wahlberg face ce știe cel mai bine
Scarpa îi vine mănușă lui Wahlberg: obraznic, violent, sigur pe el și fără reguli. Duh, omul e mafiot.
Wahlberg nu e vreun monstru sacru al actoriei, dar se simte foarte bine în pielea unui asemenea personaj. Cu Abdul-Mateen II lângă el, scenele lor capătă imediat mai mult nerv, chiar și când scenariul începe din nou să repete lucruri pe care le-am mai văzut.
Scenele de acțiune sunt brutale și directe, iar cele 107 minute trec surprinzător de repede. Asta contează.
🏆 Verdict
Wahlberg, chimia dintre cei doi protagoniști și ritmul alert îl țin pe By Any Means departe de plictiseală, chiar dacă filmul scoate mult mai puțin decât putea din povestea lui.
Intră lejer în categoria filmelor după care rămâi mai degrabă cu întrebarea „ce bine putea să iasă” decât cu dorința de a-l vedea încă o dată.
Dacă mai primesc însă încă zece filme cu KKK, șerifi rasiști și Mississippi-ul anilor ’60, încep să cred că Hollywood-ul și-a pierdut calendarul prin 1966.
Trailer
