Cavalcade

1933/1934

Cavalcade este ultimul film câștigător de Oscar după formatul vechi al ceremoniei, cu 2 ani în titulatură, ulterior se trece la un singur an începând cu 1935.

 

🎬 Premisă

Precum Cimarron, Cavalcade este o saga a unei familii de-a lungul câtorva decade începând cu ultima zi a anului 1899 și ajungând până în 1933.

De fapt urmărește două familii diferite, cea de bază, pe care se concentrează mai mult filmul, fiind mai avută, Marryot, soția Jane (Diana Wynyard) și soțul Robert (Clive Brook), cadorisită cu doi băiețași drăgălași, Edward și Joe.

Dar ne aruncăm privirea și asupra familiei Bridges, soția Ellen (Una O’Connor) și soțul Alfred (Herbert Mundin), servitori în casa Marryot, deci mai scăpărați financiar, dar care au și ei o minune de fetiță în Fanny.

Astfel, Cavalcade urmărește destinul celor două familii, un destin deloc liniștit având în vedere perioada tumultuoasă în care este setată acțiunea din acest film.

Nu mai are rost să spicui ceva din ceea ce se petrece cu cele două familii că și așa povestea nu are cine știe ce interes pentru cineva din vremurile noastre.

 

💭 Comentariu

Am trecut cu greu peste prostia din Cavalcade cum că la 01.01.1900 s-a schimbat secolul, de parcă lumea a început cu anul 0 și nu cu anul 1. Și se tot insista pe asta de mi-a fleșcăit bruma de atenție încă din start.

Se observă o diferență imensă în ceea ce privește concepția de film, deoarece eu, acum, nu pot să pricep atracția unei producții precum Cavalcade care nu prezintă nimic ieșit din comun.

Este doar o trecere în revistă a celor mai importante evenimente din istoria Marii Britanii cuprinsă între 1900-1933, iar cele două familii nu-s decât mesagerul acelor momente cruciale.

Ne sunt prezentate succint Al Doilea Război al Burilor, moartea reginei Victoria, primul zbor deasupra Canalului Mânecii realizat de către Blériot, fatidica dată de 14.04.1912 și nu putea fi ratat, evident, Primul Război Mondial.

Dar nu ne sunt arătate imagini direct din inima acestor evenimente, ci ele sunt prezentate mai mult din prisma sentimentelor avute de oamenii contemporani cu ele, camera de filmat insistând mult timp cu prim-planuri pe fețele personajelor pentru a surprinde reacțiile lor la aflarea unor vești sau vizualizarea respectivelor clipe.

În rest, Cavalcade este o dramă care ne arată că în acele vremuri tulburi viața nu era deloc banală, rutinată sau plictisitoare, mereu se întâmpla ceva chiar cataclismic cu impact imediat și, de cele mai multe ori, dur asupra familiilor pe care se concentrează filmul, familii lovite de un ghinion imens. Sau poate era vorba doar de soartă.

Este o peliculă pe care am terminat-o cu greu, mai mult din obligație decât din pasiune, pentru că nu se petrece nimic cu adevărat interesant care să mă captiveze. Este doar viață și atât.

Totuși, nu pot să nu observ eleganța, uneori arogantă, a limbajului care are o aură de nobilitate, și cum semnificația unor anumite cuvinte a fost deviată în cu totul alte direcții de-a lungul anilor de acum te uiți chiorâș la cum vorbeau oamenii în urmă cu un secol.

Dacă pe atunci gay era vesel și queer însemna excentric, ei bine, acum știm cu toții că aceste cuvinte au traduceri cu conotații sexuale.

 

Și oare am observat o spargere a celui de-al patrulea zid pe stil Deadpool? Că era cam evident cum stăpâna conacului, atunci când avea niște replici importante, cu încărcătură emoțională sau filozofică, se uita în camera de filmat, parcă fix în ochii spectatorilor pe care îi simțea dincolo de ecran și se adresa direct lor.

Ce mi-a mai sărit în ochi, poate este ceva subtil, poate doar incidental, a fost reclama postată pe trăsuri. Dacă începe cu ceaiul Lipton, pe măsură ce lucrurile se agravează cresc și gradele în băutură și la final avem reclamă la whisky-ul Dewars.

Cavalcade este un film trist, am rămas la final cu un nod în gât pentru că nu-i greu de sesizat efemeritatea vieții care trece ca o cavalcadă printre noi, cu bune și, mai ales, cu rele, iar bucla existenței noastre insignifiante perpetuată la infinit cu care Cavalcade își încheie transmisia are rolul de a te deprima iremediabil.

 

🏆 Verdict

Cavalcade poate fi mai degrabă considerat a fi o cronică a primei treimi a secolului XX decât un film de sine stătător pentru că înveți rapid multă istorie din el.

Dar în general este destul de plictisitor pentru că nici nu vine cu ceva ce nu știi, pe atunci era ceva nou, că prezenta evenimente curente, acum le știm prea bine.

Mai bagă și vreo 3-4 numere teatrale sau muzicale, practic mă uitam la personaje care se uitau la piese de teatru sau spectacole de vodevil, fapt ce a lungit durata filmului.

Am dificultăți în a cataloga Cavalcade, l-am terminat cu greu, dar nu că ar fi vreo pârnaie de film, ci pentru că stilul este învechit, aduce mai mult cu o piesă de teatru decât cu un film, încerc să fiu cât mai echidistant posibil și să nu mă las influențat de diferența de mentalitate, dar chiar și așa nu pot să-i ofer mai mult de 5 buchete florale.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

You can`t take it with you

You can`t take it with you

1938 Premiantul anului 1938 a fost You can`t take it with you, o dramedie regizată …

2 comments

  1. Imi place mult seria asta. Abia astept sa ajungi in anii ’40..
    Iar Cavalcade nu l-am gasit nici in Dictionarul universal de filme al lui Tudor Caranfil (RIP), si el a fost doxa pe filmele vechi. Deci daca nici Tudor Caranfil, omul cu ‘Varstele peliculei’ n-a vazut Cavalcade…e ceva.

    • N-am ce face, nu e pe alese, m-am inhamat la asta, trebuie sa le iau la rand, nu pe sarite, ca ma atrag, ca nu ma atrag, asta e. Misiunea e misiune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.