Central intelligence se vrea a fi o comedie cu niscai accente de acțiune, așa cum am fost obișnuiți în ultima vreme.
Și la fel precum celelalte încercări, din punctul meu de vedere, dă greș, sau, cel puțin, filmul nu este suficient de amuzant pentru a fi considerat o comedie.
Filmul pornește în anul 1996, la o festivitate de final de liceu în care întâlnim personajele noastre principale, Calvin, cel mai iubit și mai strălucit elev, votat cel mai cel din parcare, cu cele mai mari șanse de reușită în viață, și Bob, grasul ratat care este umilit în văzul tuturor.
Sărim 20 de ani înainte și ghici ce? Nu că ar fi mare șmecherie de intuit, Calvin cel cu viitor strălucit este un contabil iar grasul Bob s-a transformat într-un tanc plin de mușchi care lucrează pentru CIA și are nevoie de ajutorul lui Calvin pentru a descâlci ițele unei tranzacții suspecte care amenință chiar securitatea întregii țări.
Doar că lucrurile nu sunt chiar atât de simple, comportamentul cam bizar al lui Bob ridică multe semne de întrebare și te întrebi pe tot parcursul filmului, până la final chiar, dacă nu cumva halucinează și a inventat această problemă doar pentru a petrece niscai timp cu Calvin sau, și mai grav, chiar el este cel care a generat problema.
Filmul încearcă să fie amuzant prin inversarea rolurilor, actorii care-i joacă pe cei doi sunt Kevin Hart și Dwayne Johnson, primul e Calvin, al doilea e Bob.
Hai să zic că Hart interpretează cam aceeași partitură cu care ne-a obișnuit, crezând că dacă țipă tare este și amuzant, în schimb, The Rock are un rol aparte, deși este un munte de om, se comportă ca și cum ar fi același gras lipsit de încredere din liceu și uneori e amuzant să îl vezi cum se sperie de bătăușii care i-au dat de furcă în liceu deși i-ar putea doborî doar suflând în direcția lor, cum face pe pămpălăul deși simpla lui apariție inspiră teamă, dar momentele astea sunt rare și nu reușesc să care în spate restul filmului.
Se vede că actorii se înțeleg bine, mai ales că vor mai face echipă și într-un alt film, dar scenariul este slăbuț, nu au material comic la îndemână cu care să lucreze.
Cea mai mare parte a timpului o petrecem cu cei doi și ciondăneala lor devine destul de enervantă după un timp, mai ales pentru că nu are nimic special, este doar sporovăială și atât, Hart aruncă vorbe cu mitraliera iar The Rock face fețe tâmpite.
Nu am găsit nimic amuzant în asta, dar din când în când mai era presărate niște remarci la diverși actori, ce e drept, ilare, doar că trebuia să fii pe călcâie, că altfel le ratai, atât de rapid și pe nepusă masă erau aruncate în mijlocul conversațiilor.
Nici nu sunt foarte multe, ca să mai ridice nivelul comicului, probabil s-a crezut că vor deveni redundante dar aș fi vrut mai multe, pe lângă Vin Diesel și chiar The Rock, mai puteau intra în colimator destui actori.
De remarcat și niște apariții surprinzătoare ale unor actori care m-au luat ca din oală pentru că nu mă așteptam deloc la așa ceva.
Povestea este destul de încâlcită pentru un asemenea film, nu prea știi cum stă treaba și în loc să se axeze pe comedie, că ăsta e genul pe care îl abordează, filmul încearcă să țeasă un fir epic îmbârligat care îi dăunează grav.
Deja stilul lui Hart devine obositor și învechit, nu mai este deloc amuzant să îl văd urlând și isterizându-se tot timpul, iar The Rock iese din tipar cu un rol care nu prea i se potrivește, ar trebui să rămână la ce se pricepe cel mai bine.
Mai mult de un 5 nu pot să îi dau, nu am avut nici un moment în care să râd cu adevărat, ceea ce pentru o comedie este grav, foarte grav. Nu e nici un căcat de film care să te facă să îl oprești pe la jumătate, doar că este foarte banal, îl uiți imediat.
Trailer: