Challengers

ChallengersAm trecut de calificări și am ajuns pe tabloul principal al filmului Challengers, unul care se anunța incendiar datorită subiectului.

 

🎬 Challengers 📖

Favorita numărul 1 a acestei producții este Tashi (Zendaya – Dune: Part two), fostă promițătoare jucătoare de tenis care, din cauza unei accidentări grave, a fost nevoită să-și încheie cariera.

În jurul ei gravitează ca musca la bec două personaje masculine, Art (Mike Fast – West Side story) pe post de soț și Patrick (Josh O`Connor – La chimera) care îndeplinește rolul de tânjitor la farmecele ei.

Și, culmea, ambii tot cu datul mingii peste fileu se ocupă, doar că Art este un tenismen de succes în timp ce Patrick și-a ratat cariera și joacă în turnee obscure doar să aibă ce băga-n gură.

Asta dacă are noroc.

Povestea filmului se învârte în jurul combinațiilor dintre cei trei pe parcursul a mulți ani.

 

💭 Challengers – Comentariu 🍿

Nu sunt mare fan Luca Guadagnino (Call me by your name), adică regizorul filmului, am văzut câteva producții semnate de ele și nu m-a dat niciuna pe spate.

Am crezut că va reuși cu aceasta având în vedere temele abordate, tenisul și relațiile amoroase complicate, dar n-a avut sorți de izbândă cu mine.

Din contră, mi s-a părut un film mult prea cuminte comparativ cu ce așteptări aveam de la el.

Triunghiul iubăreț pare mai degrabă unul pentru adolescenți, nicidecum ceva destinat adulților.

Degeaba are rating R, că l-a primit pentru că se folosește foarte des „fuck‟, dar ca înjurătură, nu ca activitate generatoare de plăceri multiple.

Păi unde sunt dramele/thrillerele erotice precum 9 1/2, Basic instinct sau Fatal attraction care și ele au fost tot R, dar și l-au meritat?

Serios, fără să par nu știu cum, ce s-a întâmplat cu scenele senzuale din filme? Chiar atât de pudibondă a devenit lumea încât se isterizează dacă vede oleacă de nuditate în context sexual?

Au ajuns producțiile moderne să fie considerate interzise minorilor doar pentru că un sfârc tupeist împunge un tricou?

Continuând pe această idee, poate sunt doar eu dereglat, dar nu mi se pare că Zendaya este acea „femme fatale‟ care să te facă să exersezi de unul singur forehandul până iese praf din rachetă.

Este frumușică, nimic de zis, dar parcă îi lipsește acel sex-appeal fierbinte care să înnebunească bărbații, iar aici pică nu unul, ci doi în limbă după ea, ceva ce am găsit cam nerealist.

Mi-a crescut barba, la propriu, tot așteptând să se întâmple ceva măcar moderat erotic, dar de unde, în afară de o scenă la duș cu câteva ștăngi carnale la vedere n-a fost nimic captivant.

Poate doar niște înjurături neaoșe, ceea ce a reprezentat o surpriză, nu știu dacă plăcută sau nu.

Așadar, pe acest palier, al trupescului ațâțător, am rămas cu pofta nesatisfăcută, ceea ce a fost o mare dezamăgire pentru mine.

Nu că voiam ceva cu trei litere mai din coada alfabetului, dar măcar o scenă mai deochiată tot ar fi trebuit inserată în film pentru a-l condimenta.

Challengers

 

În rest am asistat la o dramă a unor personaje care nu mi-au trezit vreo simpatie pentru că-s destul de deplorabile și urâcioase pentru a mi se lipi de suflet.

Tashi este ahtiată după control și jonglează cu cei doi cățeluși umani după pofta inimii.

Art este un pămpălău care nu pare a avea o minte proprie și joacă după cum îi cântă Tashi.

Iar Patrick este un ratat care și-a irosit talentul din lipsa ambiției, plus că era și delăsător.

Spuneți-mi voi cum să țin cu asemenea oameni? Cum să mă bucur de succesul lor, fie sportiv, fie în patul conjugal, când ei n-au fost în stare să-mi servească un as la capitolul emoție.

Pentru a completa dubla greșeală narativă, regizorul a făcut o alegere tare neinspirată prin multiplele salturi temporale în poveste de nu mai știam pe ce lume sunt.

Ba în prezent, ba în urmă cu 13 ani, ba peste 3 ani, ba în urmă cu 2 săptămâni, ba peste 1 oră, ba în urmă cu 20 de minute, ba peste 30 de secunde, uita așa m-a amețit.

Nici nu are vreun sens anume acest joc de-a tura-vura, măcar de ar fi ținut scenele mai mult timp într-o anume perioadă, dar sunt realizate treceri foarte rapide de la una la alta.

Despre scopul filmului nu prea știu ce să spun, că este clar că are legătură cu alegerile pe care le facem în viață și cu consecințele care vin la pachet, dar impactul a fost diminuat pentru că personajele sunt niște jigodii.

Da, iată că am spus-o, toate belelele pe care le pățesc și le merită cu vârf și îndesat, că singure se bagă în ele, nu le forțează nimeni.

La nivel regizoral am sesizat și o tehnică interesantă de filmare, uite că aduc o laudă filmului din acest punct de vedere, una care te transpune în jocul de tenis, ba chiar devii tu însuți jocul de tenis.

Bine, m-aș fi lipsit de multele prelegeri cu reguli din acest sport pe care îl cunosc bine pentru că am urmărit destule turnee de-a lungul vieții și deja eram pus în temă atât cu regulamentul, cât și cu viața strictă necesară performanței.

 

🏆 Challengers – Verdict 👍 sau 👎?

Am sperat că o să fie un film care să-mi înroșească obrajii de rușine că mă uit la el, dar n-a reușit să treacă de primul tur de calificări când a venit vorba de acest aspect.

Este și al naibii de previzibil, și nu doar pentru că umblă teleleu în trecut și în prezent, știind astfel deznodământul unor acțiuni, dar finalul este telefonat prea devreme.

Știam ce urmează să-mi servească înainte de începerea setului decisiv, pardon, m-am molipsit cu termeni din tenis, de actul final, așa că tie-break-ul concluziei a fost fleșcăit.

Dacă erotism nu, atunci măcar niște profunzime imprimată personajelor, aș fi apreciat altfel filmul, dar le-am găsit pe toate superficiale, cu mulți pitici pe creier ce necesitau o vizită la psiholog.

Ah, cum puteam să nu pomenesc de scenele în mișcare lentă nepotrivite în context.

Să mă uit la unul care iese din vestiar în slow-mo ca apoi să aplaud ca și când asta ar fi apogeul actului artistic chiar nu pot și nu am cum.

Este un film care nu mi-a transmis nimic în special, este jucat cum trebuie, fără excese de calitate, dar povestea este banală și nu m-a impresionat cu ceva anume.

Sunt producții de acest gen cu mult mai interesante decât Challengers și cred că o să dau iama cât de curând în unele clasice.

Abia dacă m-a determinat să trimit 6 mingi peste fileu, și asta cu destulă indulgență pentru că filmul nu-i deloc atât de obraznic pe cât mi-aș fi dorit.

Tot ce am învățat de aici este că trebuie să ai întotdeauna la îndemână o șosetă.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Toată lumea din familia noastră

Toată lumea din familia noastră

Cel mai bun film românesc – Gopo – Ediția 2013 Recunosc că până acum nu …

2 comments

  1. Nu știu e a avut filmul asta dar fiica mea, 20 ani, l-a văzut de 2 ori la cinema, i-a plăcut grozav. Poate că e fana Zendaya altfel nu îmi explic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *