Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Într-o sală aproape goală am văzut Chasse gardée, o comedie din Hexagon despre care, evident, nu știam nimic.
🎬 Chasse gardée – Premisă 🕮
Adelaide (Camille Lou – Épouse-moi mon pote) și Simon (Hakim Jemili) formează un cuplu parizian forjat în gălăgia și aglomerația capitalei.
Dar o pereche de prunci le pune capac. Au doi copilași, pff, dacă zic progeniturile diavolului sunt prea blând cu ei.
Ce Omen, ce Children of the corn, titirezii ăștia mici sunt mai eficienți în tortură decât 10 Guantanamo la un loc.
Pentru a găsi oleacă de liniște, familia decide să cumpere o casă la țară și găsește una perfectă și extrem de ieftină.
Bate la ochi prețul, dar este prea pomană să nu o achiziționeze.
Și află rapid motivul acestui chilipir.
Toți vecinii sunt vânători, iar activitatea se desfășoară chiar în pădurea de lângă ograda lor.
💭 Chasse gardée – Comentariu 🍿
Deși mi-e rușine s-o recunosc, că asta înseamnă că-s vulgar și ușor de amuzat, cel mai mult am râs la pronunția găinii în limba franceză.
Aia e, atât pot, ce să fac dacă mă apucau crizele de râs ori de câte ori orășenii alergau după găină sau stăteau cu găina mai mereu în gură.
Trecând peste asta, comedia se bazează în primul rând pe situațiile ilare generate de conflictul dintre pașnicii nou-veniți și războinicii țărani chitiți pe vânătoare.
Unii vor liniște, alții să decimeze populația animalieră care face prăpăd prin recolte.
Însă mai există un punct de atracție la acest film, anume discrepanța dintre rural și urban, ba chiar aș putea spune că reușește să împace și capra și varza.
Mă rog, este un fel de a spune, mai degrabă scoate în evidență faptul că ambele categorii de oameni sunt unele cu mentalități pline de stereotipuri.
Sătenii îi văd pe orășeni ca niște sclifosiți aroganți cu nasul pe sus care nu-s în stare să se descurce fără confortul tehnologic.
Iar capitaliștii strâmbă din nas când văd tradițiile arhaice care predomină în sânul respectivei comunități, una populată de oameni care nu vor participa prea curând la vreun concurs Mastermind.
Cine are dreptate în a apela la aceste clișee?
Ei bine, răspunsul îl veți descoperi în film.
Când vine vorba de dume, scenariul dă dovadă de ceva originalitate în a inventa fel și fel de situații dintre cele mai absurde dar, în același timp, declanșatoare de zâmbete.
Se preumblă prin peisaj un mistreț uriaș, ba avem și o pisică agorafobică, nu mai zic de celebra găină ouătoare care m-a amuzat foarte mult.
A trecut timpul foarte repede cu această producție pentru că personajele, și aici mă refer la toate, sunt agreabile și, în esență, nu-i nimeni rău, doar că obiectivele sunt diferite.
Nu că ar da pe dinafară de calitativă ce este, doar că-i ușor de digerat și m-a făcut să mă simt bine în preajma protagoniștilor.
Plus că sunt intense și ilare unele momente pe care chiar nu le așteptam într-o comedie, mai ales într-una franceză făcută cu buget mic.
🏆 Chasse gardée – Verdict 👍 sau 👎?
Nu se ridică la nivelul unei pelicule semnate de Philippe Lacheau care rămâne, pentru mine, tatăl lor pe comedii, dar este una care bine dispune și face poftă. De carne, desigur, nu de salată.
De la copiii descreierați care ar scula din meditație cu gălăgia lor și pe cel mai concentrat călugăr Shaolin și până la contrele înțepate între cele două tabere beligerante, filmul se asigură că nu există deloc momente moarte. Doar animale.
Și oferă și o lecție împăciuitoare cu privire la faptul că firile opuse de multe ori se atrag.
De asemenea, devine și emoționant pe alocuri, dar în niciun caz în direcția așteptată. Anticipam, dar chiar nu credeam că se va duce într-acolo.
Una peste alta, Chasse gardée este o comedie drăguță, fără pretenții sau mesaje (prea) moderne, vrea să amuze și atât.
În ceea ce mă privește, a reușit să mă facă să încarc arma râsetului cu câteva cartușe zâmbărețe, așa că am să închin 8 toasturi în cinstea lui.
(4 / 5)
