Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Suntem în perioada în care kilu` de cireșe depășește suta de lei, așa că am băgat moca pe Cherry, cireașa americană ce se coace pe AppleTV+. Regizat de frații Russo, aflați la prima aventură în spatele camerei de filmat după munca imensă depusă cu Infinity war și Endgame, Cherry este adaptarea unui roman ce prezintă o bucată din viața lui Cherry.
Cine este Cherry? Nu este Cheri cheri lady, ci un personaj interpretat de Tom Holland (The devil all the time, Onward). Povestea îl are în prim-plan pe acesta și nu prea știu ce să scriu despre premisă pentru că nu are nimic nou.
Este despre un tânăr ratat din toate punctele de vedere, fără prospecte bune de viață, fără o slujbă stabilă, fără chef de muncă, fără chef de nimic, cu ochii doar după mici învârteli și, mai presus de toate, un drogangiu. Mă rog, singura lui rază de lumină este o gagică faină, Emily (Ciara Bravo).
Practic, Cherry pleacă de la un personaj care este un drogat infect ce se înrolează în armată să devină cineva și apoi revine la vatră și mai drogat și mai infect ca înainte, doar că acum are și PTSD, bașca l-a apucat și cheful de jefuit bănci.
Nu m-a nimerit deloc pe felie Cherry din cauza personajelor dizgrațioase, pentru mine un drogat care nu face nimic pentru a ieși din situația în care se află și se complace trăind în halul ăsta n-are drept de viață. Ca atare, personajele din Cherry nu mi-au generat deloc compasiune, tot așteptam să moară, că asta meritau, să se ducă dracului pe pustii.
Povestea nu este deloc interesantă, este inutilă, nu vine cu absolut nimic nou și nu îi văd rostul, au fost atâtea și atâtea filme cu drogați și toate sunt realizate după același tipar, încât nici nu le mai deosebesc.
Plus că scenariul este plictisitor până-n vârful acului nesterilizat. Deh, așa se întâmplă când o lași pe sor-ta, care n-a scris în viața ei un film, să îți scrie scenariul pentru Cherry că doar e surioara pe care n-o poți refuza.
Este atât de nejustificat filmul încât mi-a luat 2 zile să îl văd, n-am avut răbdarea necesară (eu, care am răbdare să văd toate rahaturile de filme) să-l finalizez dintr-o singură tranșă, mai ales că durează și aproape 2 ore jumătate, durată pe care o pot rezuma la: Mă droghez, plec la război, mă stric la cap, vin acasă, mă droghez.
Poftim, ăsta este tot filmul.
Producția intră în categoria celor pretențioase (în opinia mea), care se axează mult pe meditativ, pe introspecții și baliverne din astea sofisticate care vor să dea o alură de superioritate unei povești despre un drogat incorigibil care nu merită niciun dram de milă, comportându-se retard. Da, știu, nu am trecut prin asemenea greutăți traumatizante, cine-s eu să judec, dar să-mi fie cu iertare, indiferent de situație, nu există justificare pentru a te droga.
Dincolo de povestea asta prezentată simandicos, filmul are totuși ceva de spus despre situația curentă din SUA și nu numai, abordând mai multe tematici arzătoare, de la modul în care veteranii de război sunt deversați ca niște gunoaie la lăsarea lor la vatră până la mârșăvia financiară a băncilor care îndatorează omul pe viață (băncile au niște nume sugestive în film).
Filmul creează o senzație unică prin modul de filmare și editare, spre exemplu sunt multe scene blurate în care doar personajele centrale apar clar, restul este în ceață, dar și momente în care regizorii se joacă interesant cu formatul imaginii, acel aspect ratio schimbându-se des pe parcursul filmului, odată cu etapele evoluției personajului. Dar această unicitate nu înseamnă neapărat și un lucru bun, pentru că distrage de la o poveste care și așa nu este deloc atractivă, exagerează enorm prin nararea evenimentelor și prin interacțiunea personajului cu spectatorii, dacă el este tâmpit și nu pricepe prea multe, asta nu înseamnă că și privitorii sunt la fel încât au nevoie de explicații ca la sugari.
Deși Tom Holland are o figură infantilă, de parcă acum a lăsat din gura țâța mă-sii și a fost înțărcat, nearătând ca un om matur capabil să treacă prin armată, jocul lui este brici, asta fiind probabil și singura bilă albă pe care o găsesc la acest film care este altminteri eminamente de pomană. Credeam că va fi ceva diferit, se va rupe de cutumele unui film cu drogați, dar nu, vine cu aceleași platitudini obosite și o încercare futilă de a-mi face dragi niște personaje indezirabile, vedea-le-aș cu spume la gură.
Nu pot decât să închei cu bleah, ăsta este simandicoșenia anului 2021, trebuie să fie anual câte-un film din ăsta cu prea multe aere de artisticăreală, dar uită să fie și un film captivant, de aceea nu pot să-i dau mai mult de 4 dolari, asta pentru că mă amenință Tom Holland cu pistolul.
(2 / 5)
