NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Dacă a zis nenea Elon Musk că e mare șmecherie Citizen Vigilante, era musai să-l văd, nu? Chiar dacă este regizat de Uwe Boll, cel mai netalentat regizor în viață care încă primește finanțare pentru petardele lui.
📖 Premisă
Sanders (Armie Hammer – Call Me By Your Name) este un fost militar american stabilit în Europa, unde privește tot mai frustrat spre un sistem judiciar pe care îl consideră incapabil să-i pedepsească pe cei vinovați.
În special îl preocupă infracțiunile comise de imigranți și incapacitatea autorităților de a gestiona problema, așa că ajunge la concluzia firească pentru orice om echilibrat: dacă justiția nu-și face treaba, scoatem pistolul și ne ocupăm personal.
Așa începe campania lui de justiție pe cont propriu, într-un soi de Death Wish cu monologuri politice și considerabil mai puțin talent în spatele camerei.
💭 Comentariu
Uwe Boll are o reputație construită în bună măsură pe filme atât de proaste încât, pentru o vreme, simpla apariție a numelui lui pe generic funcționa aproape ca un avertisment. Citizen Vigilante nu este filmul care va schimba situația.
Povestea n-are logică. Scenele par lipite una de alta fără să se întrebe nimeni dacă fac parte din același film, dialogurile sună ca și cum ar fi fost scrise de un adolescent care tocmai a descoperit înjurăturile, iar unele evenimente se succed într-un mod de-a dreptul ridicol.
Să dau un exemplu care nu poate fi considerat spoiler: la un moment dat, Sanders îi înfige cuiva o seringă în gât, iar respectivul își pierde rapid cunoștința. Mai târziu aflăm că l-a injectat cu heroină. Ca să fiu corect, heroina administrată intravenos poate produce efecte în numai câteva secunde, deci problema nu este neapărat viteza, ci faptul că filmul o tratează ca pe un întrerupător: bagi acul, omul se stinge și gata.
Să pomenesc și despre scena cu mucegaiul? N-are niciun Dumnezeu în poveste și pare introdusă doar ca să mai crească puțin temperatura corporală.
Circa 80 de minute din cele 90, justițiarul nostru face aproape orice în afară de justiție. Da, se dedă la monologuri suveraniste și, culmea, unele dintre lucrurile pe care le spune ating probleme care chiar merită discutate.
Justiția nu este întotdeauna percepută drept echivalentă cu dreptatea, există victime care simt că sistemul le-a abandonat, iar infractorii care scapă nepedepsiți distrug încrederea oamenilor în instituții.
Numai că de aici până la a decide singur cine merită să trăiască și cine nu există o distanță considerabilă, pe care Boll o parcurge fără să clipească.
🎨 Efecte speciale de doi lei
Vizual, filmul este o răgălie. Unele efecte speciale par lipite peste imagine cu aceeași grijă cu care pui un sticker pe WhatsApp, iar montajul este atât de lipsit de ritm încât secvențe care ar trebui să dureze câteva secunde sunt întinse până începi să te întrebi dacă Boll nu testează de fapt rezistența psihică a spectatorului.
Există o scenă în care niște polițiști trebuie să ia cu asalt o casă plasată undeva la mama dracului, pe un deal. Uwe Boll consideră absolut necesar să ne arate aproape toată ascensiunea, cu oamenii urcând și tot urcând, până când începi să bănuiești că obiectivul operațiunii nu mai este arestarea lui Sanders, ci cucerirea Everestului.
La cât durează să ajungă la ușă, probabil ar fi ajuns mai repede pe vârful Muntelui Athos mergând de-a bușilea.
🌍 O problemă reală tratată cu subtilitatea unui baros
Aici ajungem la partea care a făcut filmul controversat. Europa are probleme reale legate de imigrația necontrolată și de integrarea unei părți dintre cei veniți, iar faptul că subiectul este atât de politizat încât orice discuție critică ajunge imediat împărțită între „xenofobi” și „progresiști” nu ajută pe nimeni.
Nu, Europa nu se va transforma mâine într-un califat și nu orice imigrant este automat un infractor. Dar nici să pretindem că nu există probleme de integrare, conflicte culturale sau situații în care autoritățile au gestionat prost imigrația nu mi se pare o dovadă de toleranță.
Când te muți într-o altă țară, e firesc să fii tu cel care se adaptează în primul rând societății în care ai ales să trăiești, să-i respecți legile și regulile și să nu aștepți ca societatea respectivă să se muleze pe principiile tale.
Știți alegoria cu broasca fiartă puțin câte puțin? Ei bine, Europa are uneori talentul extraordinar de a sta cuminte în oală și de a dezbate dacă apa chiar este caldă sau dacă nu cumva termometrul este xenofob.
Din păcate, Boll cade imediat în extrema cealaltă. Sanders ar trebui să fie omul care intervine acolo unde sistemul a eșuat, dar ajunge să omoare inclusiv oameni nevinovați sau oameni a căror vină este simpla asociere cu cei pe care el îi consideră răi.
Dacă asta este justiție, atunci nu mai există nicio diferență morală esențială între el și criminalii pe care pretinde că îi combate. Ce mi-s niște indivizi care violează o fată, ce mi-e un dobitoc care mitraliază o grămadă de polițiști sau omoară, pur și simplu, oameni nevinovați pentru că așa i s-a năzărit.
Ce să înțeleg din mizeria lui Boll? Nu vrea să repare un sistem nedrept, ci îl înlocuiește cu unul în care procurorul, judecătorul și călăul sunt același om.
Extremismul rămâne extremism, indiferent din ce direcție vine, iar aici se ascundea de fapt filmul bun pe care Boll putea să-l facă: povestea unui om care pornește convins că luptă pentru dreptate și ajunge exact tipul de monstru împotriva căruia pretinde că luptă.
Mai există și ironia alegerii lui Armie Hammer pentru rol. Actorul a fost acuzat în 2021 de viol și au existat și alte acuzații privind comportamente sexuale abuzive, pe care le-a negat.
Procurorii din Los Angeles au decis ulterior să nu formuleze acuzații penale, din lipsă de probe suficiente pentru a demonstra cazul dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, nu îl putem declara vinovat, dar este greu să nu remarci ironia faptului că tocmai el joacă un justițiar care îi pedepsește pe violatori. Uneori castingul își scrie singur glumele. Bine, Boll a spus că l-a ales tocmai pentru că fusese «cancelled» și voia să muncească. Mai rău i-a făcut.
🚫 Controversa bate filmul
În jurul lui Citizen Vigilante s-a rostogolit și povestea că ar fi fost „interzis în Germania”.
În realitate, FSK i-a refuzat clasificarea pentru distribuția home entertainment, dar instituția a precizat explicit că asta nu înseamnă că filmul este interzis. Pentru cinema a primit ulterior clasificarea 18+.
Numai că „refuzat la clasificare pentru home entertainment” sună mult mai puțin revoluționar decât „filmul pe care sistemul vrea să-l interzică”.
Apoi a apărut Elon Musk, care a publicat filmul integral pe X pentru aproximativ 48 de ore, iar pelicula a primit astfel mai multă publicitate decât probabil ar fi putut cumpăra singură.
După ce l-am văzut, tind să cred că există și o explicație mai simplă pentru motivul pentru care Hollywood-ul nu s-a înghesuit să-l îmbrățișeze: este foarte prost. Incredibil de prost, extraordinar de prost.
🏆 Verdict
Citizen Vigilante pornește de la niște teme care chiar ar fi putut susține un thriller politic interesant: pierderea încrederii în justiție, frustrarea victimelor, imigrația, integrarea, radicalizarea și momentul în care dreptatea se transformă în răzbunare.
Numai că Uwe Boll tratează toate aceste idei cu delicatețea unui baros într-o ceainărie. Scenariul este incoerent, dialogurile sunt ridicole, montajul transformă scene simple în probe de anduranță, iar efectele vizuale au uneori farmecul unor cartoane desenate cu mouse-ul într-un autobuz pe piatră cubică.
Exista totuși material pentru un film mult mai bun, despre un om care observă niște fisuri reale ale societății și ajunge, încercând să le repare, într-un extremism la fel de periculos precum lucrurile pe care le urăște. Uwe Boll a preferat să facă Citizen Vigilante.
Nu mi-e deloc drag CTP. A zis deunăzi o prostie imensă care, în cazul filmului de față, se potrivește de minune. Cine știe, cunoaște 😉.
În fine, hai că am scris prea mult. Imaginați-vă că-l urmăriți pe Punisher omorând oameni pentru că nu și-au cumpărat rovinietă. Cam ăsta este Citizen Vigilante.
Trailer
