PRI 008 – Close
Când chill-ul se termină după câteva minute, Netflix rămâne de bază și Close este un film parte acțiune, parte thriller, bazat, aparent, pe un personal real.
Noomi Rapace este Sam Carlson, o gardă de corp feroce, așa cum aflăm încă din primele secvențe ale filmului ce se desfășoară într-un teatru de război din Orient și în care Sam este nevoită să-și protejeze ținta cu orice preț.
Câteva scene scurte sunt suficiente pentru a o cunoaște pe Sam, nu este nevoie să petrecem jumătate de film pentru a afla ce-i poate pielea.
Sărim un pic înainte pentru a face cunoștință cu următoarea ei misiune, Zoe, fata unui miliardar răposat, care se află în pericol tocmai din cauza (aici este de rău) moștenirii imense cu care s-a trezit pe cap.
Aflată în Maroc pentru a o susține (mai cu forța) pe mă-sa vitregă în încercarea ei de a încheia un acord pe o sumă imensă și de a salva corporația aflată în cădere liberă ca urmare a decesului proprietarului de drept, Zoe se trezește atacată de o armată de mercenari pentru răscumpărare. Din fericire pentru ea, Sam este prin apropiere și descarcă un camion de furci bubuitoare în capul popândăilor înarmați.
Nu o fi Close premiantul clasei, dar filmul este exploziv ca acțiune și ca poveste care, pe alocuri, nu este atât de previzibilă pe cât m-aș fi așteptat.
Ce mi-a plăcut a fost faptul că personajul principal este o femeie, dar nu băgată pe gât cu forța, doar să fie femeie, ci există și un motiv bine întemeiat pentru prezența ei pe ecran.
Cât despre acțiune, aceasta este una violentă, destul de satisfăcătoare, dar necizelată, ca din topor, fără dantelării cinematice, nu asistăm la coregrafii de balet sau la cine știe ce scheme demne de puradeii lui Bruce Lee și Jackie Chan.
Nu, aici acțiunea este simplă, brută, primordială, realistă, cu oameni normali, dar bine antrenați, care suferă când primesc câte-un pumn în porțelanul cariat, care se-ndoaie la o mângâiere cu piciorul în stomac și care, culmea, obosesc repede, nu o țin la infinit în cafteală.
Noomi Rapace este convingătoare în rolul bravei Sam Carlson care are și niscai oase ascunde prin poșetă, așa cum aflăm pe parcurs.
Scenariul, chiar dacă banal, are în mânecă și câteva trucuri la care nu mă așteptam, reușește să impregneze o senzație de realism și prin faptul că sunt vorbite destule limbi, nu numai engleza.
Din păcate, își dă cu ciolanul în icrele de Manciuria cu o eroare atât de mare încât se prăbușesc elicopterele de amețeală. Nu îmi dau seama cum nu s-au prins scenariștii de chestia asta pentru că până atunci totul a decurs lin, fără mari poticneli în afară de clasicele erori de sonorizare, cu cuvinte ce se auzeau, dar cu gura actorului nemișcată.
Una peste alta, Close nu este film foarte rău, dar nici nu dă butoiul pe dinafară de vin de soi încât să, dar merge de un 6.
(3 / 5)Trailer: