Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nu-i încă Halloween, este abia august, dar Cobweb este un film horror care se învârte în jurul aceste sărbători.
Că-i cu mulți dovleci.
🎬 Cobweb – Premisă
Peter (Woody Norman) este un puștan cu niște părinți destul de rigizi, care nu îi permit prea multe.
Carol (Lizzy Caplan – Now you see me 2) și Mark (Antony Starr – The covenant) sunt autoritari cu ăsta mic, ținându-l într-o lesă strânsă pentru că prin cartierul lor o fetiță s-a făcut nevăzută și ei au devenit foarte ocrotitori cu propria odraslă.
Da` nici Peter nu pare a fi cu toate țiglele așezate impermeabil în tărtăcuță că începe să aibă vedenii și halucinații de la o vreme.
Iar asta îi afectează viața socială, mă rog, cea școlară unde este luat în bâză de un derbedeu care n-are nimic mai bun de făcut decât să îl sâcâie pe protagonistul nostru.
Ce să mai povestesc despre film că dacă mai parlamentez aiurea pe aici îmi crește părul că aiurez prea mult timp.
Mai zic doar că Peter începe să vorbească, la propriu, cu pereții.
Și pereții…. îi răspund.
💭 Cobweb – Comentariu 🍿
Filmul catalogat horror are rating R și o durată destul de scurtă, nu crește dincolo de 90 de minute, ceea ce este numai bine pentru o asemenea vizionare.
Este un amalgam interesant de concepte care uneori se bat cap în cap dar și coexistă bine mersi în cadrul firului narativ, creând contraste care m-au pus mai mereu pe picior greșit.
Povestea acționează mai mult la nivel psihologic, nu este o groază vizuală, ci una care îți incubează teroare prin ceea ce te face să crezi că se întâmplă, nu prin ceea ce vezi.
Avem clișeele clasice genului, mai ales că familia locuiește în cea mai paradită casă care nu este părăsită.
Trăiește în prezent, dar cu mijloace rudimentare, nu vezi un televizor, un telefon mobil, o tabletă, o consolă, nimic.
Totul este vechi, decrepit, șandramaua stă să pice pe ei, dar se pare că nu-i deranjează deloc.
Asta creează o atmosferă extrem de stranie și nu mai știam ce să cred pentru că filmul pare că merge în două direcții diferite.
Ori ăla mic este cu sechele în căpșor și bate câmpii, ori părinții care au un comportament sanchiu ascund ceva secrete sinistre.
Aici trebuie să aplaud interpretările actorilor care întruchipează părinții, mă așteptam în orice moment la Antony Starr să-l pulverizeze pe ăla mic cu laserul din ochi.
Are aceeași mină terifiantă din The boys, aceeași sticlire nebunească în ochi care scoate din hibernare toți fiorii latenți din trupul privitorului.
Isonul i-l ține Lizzy Caplan care joacă o mamă ce pare prietenă bună cu țăcăneală deoarece mimica, expresiile, vorbele, toate denotă necesitatea unei cămăși de forță.
Sau mintea îmi joacă feste și am ales să le interpretez negativ comportamentul?
Această permanentă ambiguitate, că mult timp din film nu am știut ce mama dracului se petrece în casa aia, contribuie majoritar la nașterea unei senzații insolite.
Eram mai degrabă contrariat de rezolvarea enigmei din acea casă decât speriat de ceea ce se petrece.
Dar actul final vine atât cu rezoluția mult așteptată, cât și cu horror-ul visceral care renunță la orice finețuri psihologice și o dă pe măcelărie grosolană.
Însă același necunoscut care asigură menținerea minții într-o nebuloasă totală aduce și decăderea din drepturi a scenariului pentru că la final, când toate lucrurile s-au liniștit, mi-am dat seama că povestea nu prea are sens.
Desigur, nu mai conta, că sperieturile deja am apucat să le trag, dar analizând la rece mi s-au ridicat prea multe semne de întrebare care au început să sape la temelia notei finale.
Apreciez faptul că nu a apelat la prea multe jumpscares stupide, iar cele puține folosite au fost implementate inteligent și eficient, fără să-mi decapiteze timpanele să-mi dea sângele pe urechi.
Are și câteva secvențe cu un profund substrat psihologic, care pot avea sau nu legătură cu violența domestică, încă mai molfăi la semnificația unor cadre și gesturi.
Ideea este că m-a pus pe gânduri non stop, eram concentrat mai mult să deslușesc evenimentele bizare ce aveau loc în casă, așa că anumite informații care se repetau mi-au intrat pe radar un pic mai târziu decât ar fi trebuit.
🏆 Cobweb – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film minimalist care se bazează pe atmosferă, nu neapărat pe vizual, și în multe momente reușește să joace șotron cu mintea spectatorului.
Îți lasă imaginația să o ia razna și să vină ea cu soluția pe care o crezi reală, neoferind prea multe explicații pe parcursul desfășurării acțiunii.
Încearcă să demoleze niște clișee dar, în același timp, contribuie la cimentarea altora, de aceea este și de lăudat, dar și de hulit simultan.
Nu pot spune că este neapărat un horror bun, că astea sunt extrem de rare, dar își face treaba destul de bine, chit că dacă îl descompunem dăm de ceva putregai ilogic prin scenariu.
Poate am și pretenții prea mari, dar ținând cont că numele din spatele scriiturii este Chris Thomas Devlin care anterior a semnat mizeria de Texas chainsaw massacre pot spune că este un clar pas în față.
Înainte să sune primii colindători cu „Trick or treat‟ am dat o fugă să cioplesc 7 dovleci.
(3,5 / 5)
