Urmăriți, dacă e cazul, doar trailerul pentru Companion de la finalul articolului, nu cele apărute ulterior care dau prea multe informații.
Însă merge intrat și orbește și film, așa că de aici încolo citiți pe propria răspundere.
🎬 Companion – Premisă 📖
Josh (Jack Quaid – Oppenheimer) și Iris (Sophie Thatcher – Heretic) sunt doi tineri care se sorb din ochi, atât de îndrăgostiți sunt unul de celălalt.
Se pregătesc de o escapadă unde altundeva decât la dracu-n praznic, invitați fiind la casa unui rusnac suspect de bogat.
Casă am zis? Da fapt, este ditamai conacul unde se mai află, pe lângă gazda din țara lui Putin, alte trei personaje.
Atmosfera este încă din start una tensionată pentru că doamnele par că nu se împacă prea bine, aruncându-și ocheade ce ar tăia și diamantul.
În curând situația scapă de sub control și, așa cum reiese din trailer, sau mai bine nu pomenesc despre asta, izbucnește flacăra care aprinde conflictul și începe vânătoarea.
💭 Companion – Comentariu 🍿
Trebuie să felicit echipa de marketing care a închegat primul trailer, că următoarele nu sunt reușite, deoarece m-a pus pe o pistă falsă.
Deși și ce urmează poate fi considerat spoiler, dar nu am ce face, este musai să scriu ceva despre film, altfel aș încheia aici diatriba mea neinspirată.
Așa că o trântesc fără subterfugii verbale, ce se întâmplă în Companion este diferit față de ce reiese din trailerul care lăsa senzația că avem de-a face cu un cuplu sărit de pe fix și care se excită prestând jocuri sado-masochiste.
Recunosc că până se produce declicul, adică se înfige un cuțit în beregată, eram nervos pe trailer pentru că timpul trecea și nu vedeam secvențele prezentate.
Îmi era teamă că filmul este atât de plictisitor și banal încât nu au găsit ceva interesant în actul întâi și s-au folosit de imagini din următoarele acte.
Fix când spumele mele erau gata să dea în clocot, Companion eliberează surpriza care m-a făcut să icnesc a fericire și întreaga poveste s-a schimbat radical.
Gesturi, replici și acțiuni la care deja fusesem martor și păe care nu le băgasem cine știe ce în seamă capătă un alt înțeles în noul context și ochii mi s-au lipit de ecran.
Atenția mi-a crescut la procentaj maxim pentru că am fost nevoit să analizez fiecare reacție, expresie și cuvânt pentru a depista cine, ce și cum.
Filmul este horror, dar nu exagerat, dar poate fi inclus cu succes în categoria comediei negre deoarece mai mult am râs la secvențele pline de un umor absurd decât să fiu speriat în adevăratul sens al cuvântului de crime și sânge.
După șocul inițial, lucrurile s-au mai așezat într-o logică narativă normală, așa că următoarele surprize nu m-au mai curentat atât de rău, procesorul mintal nemaifiind supraîncălzit.
Însă mai sunt cotituri în poveste care mențin aprins misterul pe tot parcursul peliculei, iar asta îi imprimă o doză de imprevizibilitate pentru că suspansul este prezent în permanență.
Nu este un scenariu original, ba chiar premisa începe să fie fumată, însă este bine conceput, fără să existe mari erori de continuitate, editare sau logice.
Ce nu mi-a plăcut a fost lipsa de încredere în inteligența spectatorilor, de fapt în imaginația lor.
Ni se explică felul în care s-au petrecut două chestii, ce atâta ambiguitate, două întâlniri romantice, dar scenaristul nu a considerat că era suficient, a trebuit să ne și arate.
Și nu o dată, ci de două ori. Alo, domnu` Drew Hancock, defecta-ți-aș SSD-ul unde-ți ții scenariile, am și eu un cortex care funcționează la parametri normali, sunt în stare să-mi imaginez respectivele momente.
Chiar nu a fost nevoie să mă hrănești cu biberonul narativ ca pe un bebeluș incapabil să-și fixeze ventuza bucală pe țâța mă-sii.
Producția nu este una de mare anvergură, se limitează la doar câteva personaje, un loc izolat, o pădure deasă și cam atât, dar când scriitura este inspirată, rezultatul este unul reușit.
O fi fost bugetul mic, dar asta nu înseamnă că filmul nu excelează tehnic, ritmul este rapid, editarea la fel, scenele se succed cu repeziciune și se insistă cu cadre lente și prim-planuri doar atunci când este cazul.
Nu aș băga mâna-n foc, dar parcă am sesizat și ceva mesaje subliminale care blamează misoginia care încă este prezentă în mintalul colectiv al unei părți din populație.
Aș vrea să scriu mai multe pe seama acestui aspect, dar pur și simplu nu pot, vă las vouă sarcina de a descifra simbolistica ascunsă la vedere.
🏆 Companion – Verdict 👍 sau 👎
Filmul este unul bun, nu excelent, că de la un punct încolo se prăvălește în prăpastia cu clișee, dar scenariul a știut cum să-mi împuște creierul cu răsturnări de situație pe care mă văd nevoit să le laud.
Privind în urmă, ar fi trebuit să fiu mai conectat la fluxul informațional, dar nu am avut semnal cerebral 5G și am dat chix pentru că indiciile sunt acolo, la botul calului, dar nu le-am recepționat.
Am terminat ce aveam de comentat pe seama filmului, sper că nu am scăpat ceva ce nu trebuia, că este o peliculă care nu te lasă să spui prea multe, așa că am să termin cu o bilă neagră, dar nu pentru Companion.
Nu știu dacă doar mi se pare pentru că sunt mai atent acum sau așa era și înainte, dar subtitrările filmelor de pe marele ecran conțin tot mai multe erori.
Și aici mi-a sărit una în ochi chiar de la început, fapt ce m-a sâcâit, că este inacceptabil să iei bani pentru așa ceva și să nu-ți verifici rezultatul final.
Sunt mai bune traducerile făcute pe sub mână, de voluntari, decât cele oficiale la care prestează, sau așa ar trebui, profesioniști în limba română.
Hai că mi se descarcă laptopul și trebuie să închei aici, nu înainte de a cumpăra 8 lumânări, că nu se știe când ai nevoie să te încălzești cu ele.