Închei periplul filmelor contagioase cu americanul Contagion din 2011 care adună o constelație de mari actori, de la Gwyneth Paltrow la Jude Law, de la Matt Damon la Marion Cotillard, de la Laurence Fishburne la Kate Winslet, de la Elliott Gould la Bryan Cranston.
Cum nu se putea altfel, și deja simt că nu mai am capacitatea de a scrie ceva diferit, Contagion are la bază o epidemie cu epicentrul în Asia, mai exact în Hong Kong.
Aici deja încep să văd un element comun în aceste filme care devine cam deranjant, păi numai în Asia și Africa umblă virușii necunoscuți și mortali? Pare că, în subliminal, filmele transmit un alt mesaj: Spălați-vă băi sărăciilor și nu mai mâncați lilieci și alte minunății purtătoare de miliarde de torpile infinitezimale mortale!
Fiind un film american, hărmălaia se mută pe tărâmul tuturor posibilităților unde virusul pătrunde fără viză și începe să dea de lucru pompelor funebre pentru că nu prea stă la discuții, te bagă-n febră, te plimbă cu frisoane și apoi te coboară din călătorie fix în coșciug.
Rata de infecție este una foarte ridicată, mortalitatea sparge tiparele, oficialitățile intră-n priză și bagă vechea placă pe care deja o recităm ca pe Tatăl Nostru: Spălați labele, păstrați distanțarea socială, izolați-vă-n case, nu vă luați după orice fițuică apărută peste noapte.
Deja sunt la al patrulea film care are ca subiect o pandemie, dar Contagion este diferit de celelalte trei, anume The flu, Virus și Pandemic, fiind cel mai cinic dintre toate pentru că nu se concentrează pe partea umană, celelalte trei filme au avut mare parte din acțiune petrecută prin spitale, cu doctori scremându-se să-și salveze pacienții, însă în Contagion nu vezi picior de doctor mai mult de câteva minute.
Aici atenția se mută pe partea mai birocratică, să-i spun așa.
În timp ce pe fundal oamenii pică mai ceva ca muștele bete, personajele principale au două misiuni de bază: determinarea punctului zero al tărăboiului și găsirea unui vaccin.
Tocmai de asta filmul poate părea plictisitor pentru că este lipsit de orice element de spectaculozitate care să ne satisfacă plăcerea pentru morbid. Este ca și cum ai asista la o lecție despre cum este construită o mașină de Formula 1 în timp ce tu vrei să vezi mașina pe pistă băgând viteză.
Însă în ciuda lipsei acestui aspect esențial, Contagion va da fiori pentru că se apropie extrem de mult de situația cauzată de coronavirus. În afară de rata de mortalitate care în film este extrem de ridicată, în rest a nimerit la fix celelalte elemente, cel mai pregnant fiind cel al efectului devastator pe care îl pot provoca știrile false pentru că-s mulți lobotomizați trepanați cu creierul de mult în moarte clinică și un sfert de neuron în comă care pun botul la orice „fake news“ deversat de un dobitoc cu acces la Internet.
În ciuda a ceea ce cred mulți dintre adepții teoriei pământului plat, nu orice nasoleală este o conspirație, uneori se întâmplă rahaturi pur și simplu, poate pentru că natura s-a săturat de virușii care au invadat-o și ne trimite câte-o boală din asta ca un vaccin al ei dorind să scape de noi, musafirii nepoftiți, care facem ravagii prin trupul Terrei.
Ca atare, nefiind axat prea mult pe partea umană, ci pe partea rece și tehnică a unei epidemii, Contagion nu reușește să transmită prea multe emoții, se moare des și mult, personajele se rarefiază rapid, însă nu mi-a trezit vreun sentiment de jelanie acută în aparatul plângător, element vital, din punctul meu de vedere, pentru a trece Contagion la un nivel mai sus. Dacă nu stropesc cu ochiul o batistă, atunci înseamnă că filmul nu și-a făcut treaba până la capăt.
Nu sunt expert în domeniu, de fapt, nici măcar novice, dar după logica mea de două parale, în afară de rata de răspândire prea ridicată (de unde și numărul imens de decese), Contagion nu pare că exagerează în ceea ce privește reacția noastră, a tuturor, de la șlapi cu șosete până la capete încoronate, când vine vorba să ne confruntăm cu un asemenea virus care devine cea mai mică dintre probleme când paranoia și panica pun stăpânire pe turme mari, pardon, am vrut să scriu adunări mari de oameni.
Am secat puțul gândirii și nu mai am ce să mai comentez despre acest film, poate doar că actoria este de la bună în sus, la câte vedete au semnat prezența în catalog era culmea să fi avut parte de niște leșinături de performanțe actoricești. Deși unii actori nu prea au făcut mulți păduchi prin film, dacă mă înțelegeți unde bat.
Ca spectaculozitate Contagion nu doboară niciun record, dar ca film de băgat sperieții în oameni este destul de eficient, cu toate astea, Pandemic-ul japonez, care a avut și generatoare de lacrimi, rămâne preferatul meu din gașca de filme virusate, de aceea pentru Contagion voi folosi 8 teste pe maimuțe.
Gata, nu mai pot cu filme din astea, că deja cred că devin expert în virusologie după 4 producții urmărite consecutiv.
(4 / 5)Trailer: