Săptămâna Filmului Chinezesc 2024 găzduită de Centrul Cultural Chinez din București a debutat cu un film fantasy, Creation of the Gods I: Kingdom of Storms.
Așadar, doar o primă parte dintr-o trilogie.
🎬 Creation of the Gods I: Kingdom of Storms – Premisă 📖
Înainte să intre efectiv în poveste, filmul a narat istoria Pământului încă de la Geneză, una diferită față de cea pe care o știu creștinii.
Nu-i cu Dumnezeu, ci cu Pangu și Nüwa.
Ei doi au creat universul și ființele vii, doar că după mii și mii de ani creaturile numite oameni au luat-o pe arătură și știu doar să se războiască.
Un artefact milenar este zgândărit, un demon însetat de sânge este eliberat și Marele Blestem se abate asupra lumii.
Zeii de sus, miloși din fire, trimit pe Pământ pe unul dintre ei să-i ajute pe oameni, doar că asta înseamnă să se sacrifice pentru că își pierde puterile și nemurirea în realizarea acestui demers.
💭 Creation of the Gods I: Kingdom of Storms – Comentariu 🍿
Începe simultan și poetic, și brutal, și din start mi-am dat seama că voi vedea un film bun.
Ce să mai, basmele chinezești sunt impresionante prin bogăția mitologică și imaginația exuberantă de care dau dovadă.
La premisă nici nu am apuc să prezint jumătate din întreaga poveste pentru că este atât de complexă și plină de personaje încât nu m-am putut încadra să amintesc și despre protagoniștii umani.
Filmul este o epopee grandioasă în care trei lumi diferite, a oamenilor, a divinităților și a monștrilor, se regăsesc încleștate într-o bătălie furioasă pentru putere.
Dacă ați mai văzut vreo producție din China din acest gen, precum Journey to the West: Conquering the demons, deja știți la ce să vă așteptați.
Avem Dragoni ai Zăpezii, demoni animalici, incantații misterioase, vrăji mortale, superputeri impresionante, zeități ajutătoare, divinități meschine și monștri terifianți.
Nu are rost să încerc să mă prefac că am priceput toată povestea pentru că este destul de densă și plină de informații care necesită cunoștințe aprofundate în ceea ce privește cultura chinezească.
Dar nici nu pot spune că am rămas pe dinafară deoarece scenariul este scris într-un stil lejer, ușor de urmărit, și am reușit până pe la jumătatea filmului să mă obișnuiesc cu multitudinea de personaje, astfel încât n-am fost pierdut în spațiu.
Ba chiar am și recunoscut unul dintre nume, Ne Zha, cum naiba să nu mă bucur văzând în formă live action pe Ne Zha, personajul principal din cea mai bună animație?
Fiind totuși doar o primă parte, cea introductivă, acțiunea este lăsată mai la urmă, pelicula concentrându-se în special pe construirea unei lumi vaste plină de basme și de lupte interne pentru putere.
Și am rămas fascinat de efervescența vizuală a peliculei care colcăie de miasme orientale chinezești oriunde pui ochii.
De la costumele extrem de detaliate (Rings of power, se aude?) și până la arhitectura monumentală, de la forfota omenească și până la elementele fantastice, totul este o desfătare pentru ochi.
N-arată la nivel tehnic chiar perfect, dar nici nu aveam pretenția asta, mă interesa să fie decent din punct de vedere al efectelor speciale, dar filmul mi-a depășit așteptările, prezentându-se binișor.
Însă pe lângă multele momente de palavre necesare a ne prezenta modul de funcționare al acelui tărâm fantasmagoric, filmul are și scene de acțiune.
Și mă refer aici nu doar la bătălii în care sunt implicații mii de oșteni, ci și la secvențe palpitante care au loc în camerele palatului.
Au fost unele momente atât de încrâncenate încât nici dacă le decapitai nu le puteai detensiona.
Ele mi-au plăcut mai mult decât confruntările pe câmpul de luptă care nu sunt atât de violente pe cât mi-aș fi dorit.
Arată suficient de mult încât să îți dai seama ce se petrece, dar camera de filmat este plasată în așa fel încât nu vezi cu adevărat efectele tăietoare ale multelor arme albe implicate în război.
Cum prin peisaj se bagă în seamă și zeități, avem parte și de un alt tip de scandal, cel în care de bază sunt puterile diverse pe care le dețin cei implicați.
Vă las vouă onoarea să vă imaginați cam în ce constau ele, nu mă apuc să vi le descriu că ar fi păcat.
Unde pot spune că gafează ar fi la antagonistul supranatural, unul deja folosit de mult prea multe ori în astfel de filme, nu degeaba a fost ursul păcălit de vulpe.
Este suficient să scriu că limba lui (a personajului negativ) are puteri magice și nu o zic așa cum îmi este obiceiul, cu conotații sexuale, ci chiar la propriu.
🏆 Creation of the Gods I: Kingdom of Storms – Verdict 👍 sau 👎?
Singura problemă a peliculei este că se termină fără să se termine pentru că este doar partea întâi a unei povești întinsă pe trei filme.
Când or să apară celelalte două este greu de preconizat pentru că toate trei au fost realizate simultan începând cu 2018, dar iată că primul a apărut după 5 ani de la startul producției.
Prima parte este una dedicată detalierii lumii și este și bine închegată la nivel narativ.
M-a surprins cu elemente pe care le-am văzut pe la început, mi-au ieșit apoi din minte, dar care au revenit cu forțe proaspete spre final.
Un final care este demn de un film fantasy, acolo fiind îngrămădite confruntările cele mai captivante.
Chiar dacă prezintă eterna și clasica luptă dintre bine și rău, filmul are multe complicații narative cu multe trimiteri la politica meschine în care totul este permis, în special înjunghierile pe la spate.
N-am reușit să cuprind în cuvinte simple complexitatea simbolistică țesută în scenariu pentru că nu mă duce capul.
Trebuie să vedeți filmul pentru a vă scălda în oceanul de concepte filozofice și meditații înțelepte cu un puternic substrat alegoric pentru a vă da seama la ce mă refer.
Am să smotocesc vreo 8 vulpi să fiu sigur că n-au pe dracul în ele și acum aștept cuminte continuările care se anunță de-a dreptul epice.
Nu zic că sunt la fel, nu mă huliți pentru blasfemie, dar această primă parte mi-a adus aminte de The lord of the rings.