Crimes of the future

După 8 ani de pauză, David Cronenberg revine pe marile ecrane cu Crimes of the future, un film pe stilul său bine cunoscut care poate fi încadrat, fără să greșim, la horror trupesc (body horror).

Are omul ăsta un fetiș cu măcelărirea corpului uman, fetiș demn de ședințe la psihiatru.

🎬 Premisă

Bătrânul Cronenberg (The fly) ne duce în viitor, dar unul ambivalent, este și futurist, dar și retro.

Aici natura s-a retras într-un cotlon întunecat și sinteticul este cel care predomină. Omenirea s-a schimbat și ea radical, a îmbrățișat acest sintetic care a venit la pachet cu un preț poate prea scump, mutații genetice de tot felul, iar trupul omenesc s-a transformat într-o fabrică de organe neidentificate, tumori cu minte proprie.

Metamorfoza permanentă a carcasei cărnoase a dus la dispariția centrilor nervoși, așa că pe oameni nu-i mai doare nici în dos că le apar tot felul de umflături și organe fără vreun scop anume.

Le extirpă și cu asta basta. Nemaiexistând durere, orice nătăfleț de Facebook devine chirurg ad-hoc, ba unii chiar fac din asta un spectacol grotesc.

Intră în scenă Saul (Viggo Mortensen – The lord of the rings: The return of the king), cel căruia îi tot cresc organe, și Caprice (Léa Seydoux – No time to die), doamna cu bisturiul.

💭 Comentariu

Ideea purulentă care a stat la baza acestui Crimes of the future mustește a potențial macabru și cerebral.

Scriu asta deoarece universul pictat, în ciuda vizualului tenebros, organic, scabros și chiar vomitiv, nu este departe de actuala decădere intelectuală a semințeniei omenești.

Dar scenariul parcă nu se leagă, ia premisa extaziant de interesantă și o târâie după el fără s-o pună cu adevărat la treabă.

Nu-i greu de tăiat cu bisturiul ascuțit membrana ambalajului pentru a pătrunde sângeros la metaforele ascunse în imaginile eviscerante care atrag atenția asupra superficialității extazului uman care caută alte și alte metode, tot mai neortodoxe, pentru eliberarea endorfinei.

De asemenea, nu-i deloc complicat să sesizezi simbioza nesănătoasă dintre umanitate și tehnologie care, și sunt șanse destul de probabile, să ducă la modificări care pot reprezenta un regres, nu un progres, pentru specia dominantă pe Terra.

Cu toate astea, Crimes of the future m-a cam plictisit pentru că vrea să se dea profund, dar nu prea îi reușește cu adevărat acest demers.

 

Dacă ați auzit niște cuvinte nașparlii despre film pe partea vizuală, să știți că în mare parte sunt reale, dar prea se exagerează din acest punct de vedere.

Filmului i s-a dus buhul că a fost atât de groaznic și de horror încât fătălăii de pe la festivaluri n-au mai avut stomac să mai reziste și au evacuat sala înainte să evacueze ei prânzul. Deh, pufuleți sensibili, fulgi de nea ce se fac imediat fleașcă.

Eu cred că ăștia s-au cărăbănit nu să regurgiteze îmbucăturile masticate meticulos, ci să efectueze manual o emigrare clandestină a unor fluide ce nu erau apă, dacă înțelegeți unde bat prematur.

Da, sunt scene de chirurgie fără anestezie, suntem aduși în prim-plan, dar cadrele respective nu-s atât de terifiante încât să ducă la leșinuri în grup, mai ales că efectele speciale nu-s dintre cele mai fericite, iar organele extirpate arată mai mult a jucării mucilaginoase băloase decât a bucăți reale smulse cu forța din trupul uman.

Pare-se că David Cronenberg și-a cam pierdut muza la bătrânețe, deoarece Crimes of the future mi se pare mai mult o scuză a octogenarului (aproape) de a-și clăti ochii cu țâțele goale ale personajelor feminine din film, că-i nudism la greu în această producție.

Oare sunt bolnav la bostan dacă mă așteptam să fie mai vulgar și grotesc decât este? Pentru că nu l-am perceput ca pe ceva greu de vizionat, a fost mai mult straniu datorită lumii imaginate decât scârbos din cauza operațiilor ilegale în condiții nesterile.

🏆 Verdict

Nu am foarte multe motive de laudă pentru Crimes of the future, poate doar că lumea închipuită este atât de elucubrantă și departe de realitate încât, culmea, poate deveni rapid un viitor lugubru pentru noi.

Mi-a plăcut interpretarea lui Viggo Mortensen, el este vioara întâi și a avut și rolul cel mai complicat ca urmare a personalității sale chinuite în permanență de două ideologii / concepte / comportamente / țăcăneli (alegeți voi) contrastante.

Crimes of the future este un film care mi-a lăsat un gust amar în gură și un gând de „Bleah‟ în creier pentru că n-a penetrat mai adânc în miezul ideii decrepite care putea fi mai bine expandată pentru a ne speria de-a binelea și a ne băga mințile-n cap.

Să tai hălci mai mari din film nu îmi vine, că sunt șanse să nu fi interpretat eu cum trebuie tot ce a vrut autorul să transmită, tocmai de aceea îmi iau inima-n dinți și asist la 5 spectacole de artă sculptabilă-n carne.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Hatching

Făcui un ocol prin Finlanda pentru că am auzit lucruri de bine despre Pahanhautoja (Hatching), …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.