Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
🎭📜 DĂ-I BĂTAIE – Spectacol de teatru (Mirela Oprișor, Medeea Marinescu, Diana Roman, Șerban Pavlu, Andi Vasluianu, Marius Manole, Vlad Zamfirescu)
🎬 Un băiat de aproape 10 ani vine la școală îmbrăcat într-o rochie roșie. Învățătorul, fără reacție și pentru a evita o scenă și mai ridicolă decât cea deja creată, îl trimite acasă.
Mama copilului, fiartă pe social media, se ofensează și dintr-un gest mărunt face un circ mediatic uriaș, numindu-l pe învățător prădător sexual și pedofil.
Simțind rost de sânge și de audiență, pe fir se bagă și televiziunile dornice de serii infinite de breaking news.
Și nu în ultimul rând, că tot este campanie electorală, actualul primar și principalul concurent văd în asta un prilej bun de a-și crește capitalul politic pe seama dramei unei familii.
🍿 În sfârșit, iată un spectacol autentic, cu personaje ce au nume românești, neaoșe, nu franțuzisme sau englezisme snoabe, un spectacol ancorat în actualizarea de acum, cea care ne frige mai rău ca oricând.
Nu știam la ce să mă aștept de la o punere în scenă cu foarte mulți actori cunoscuți, se poate oare o distribuție mai impresionantă de atât?
Și spectacolul chiar m-a surprins pe toate palierele.
În primul rând, se derulează mai mult ca un film deoarece nu există decoruri, nu în sensul obișnuit, ci pe ecranul pe care rulează de obicei filmele au fost proiectate imagini care au creat o atmosferă deosebită, completând ceea ce vedeam pe scenă.
Ba chiar spre final atenția este captată de o transmisie în direct a evenimentelor ce se desfășurau în fața ochilor, dar cu adăugiri grafice demne de o televiziune profesionistă.
În al doilea rând, gradul de improvizație (sper că asta a fost) este cocoțat pe cele mai înalte culmi. O mochetă buclucașă tip mușama care nu stătea locului a dat mari bătăi de cap actorilor.
Însă, în același timp, a generat și multiple replici foarte amuzante (s-a topit asfaltul) care m-au adus în pragul lacrimilor. De fericire. Aici responsabil cu glumele servite pe loc a fost Andi Vasluianu, dacă zic că a fost genial, o să credeți că exagerez, dar chiar așa a fost.
În al treilea rând, deși la bază o comedie, subiectul este dramatic și sfâșietor având multiple ramificații narative care atacă pe față tot ce este mai stricat, rânced, putred și urât mirositor în societatea noastră contemporană.
Practic, fiecare personaj reprezintă o tipologie aparte cu care ne-am confruntat cel puțin o dată în ultimii ani, dacă nu chiar luni.
Învățătorul este victimă colaterală, picat la mijloc pentru că nu a știut, sau așa se spune, cum să gestioneze o situație nouă, și i-a fost aplicată imediat eticheta de pedofil FĂRĂ VREO DOVADĂ, că așa se face acum, sunt aruncate acuze în stânga și dreapta fără discernământ, iar viața acestuia este pe cale să fie distrusă.
Mama isterică, lipsită de rațiune, este cea care caută să plaseze pisica moartă în curtea cui s-o nimeri doar pentru a distrage atenția de la incapacitatea ei de a-și înțelege copilul.
Și este și mare fan al rețelelor sociale prin intermediul cărora azvârle cu verdicte obscene fără să fie interesată de consecințe pentru că, nu-i așa, trăim în democrație și avem dreptul să porcăim și să calomniem oricând, pe oricine și în orice fel fără să pățim ceva.
Tatăl este pămpălăul ținut sub papuc care ar vrea s-o pună la punct pe nevastă-sa, dar nu prea îndrăznește, mai ales în public, de față cu alții, deși este conștient că a lui consoartă bate câmpii într-un mare fel. Practic, este prostul satului.
Cei doi oameni politici sunt niște scursuri infecte care se prefac în fața turmelor ovine cu ștampila că le vor binele dar, în realitate, complotează în spatele ușilor închise pentru a-și hrăni propriu interes, pentru a ateriza în picioare indiferent de rezultatul alegerilor.
Plus că apelează și la metode mârșave de a-și asigura în continuare un loc călduț în structurile bine plătite ale statului.
Nu în ultimul rând, cei doi reporteri, ea la început, dornică să ajungă tot mai sus, el mai experimentat și dispus să o ajute dar contra unor favoruri știți voi de care, se dau de ceasul morții să stoarcă orice fărâmă de senzațional din această poveste inventată din nimic, chiar distorsionând adevărul când acesta este prea plictisitor și nu prinde la publicul needucat.
Ce să mai, spectacolul este unul EXCEPȚIONAL, chiar cutremurător pentru că nu se jenează în a ne arăta fățărnicia duplicitară a speciei umane, una interesată de scandal, circ, povești lacrimogene, putere, avere, de orice, numai de adevăr nu.
S-a râs extrem de mult pentru că scenariul este de așa natură încât oferă momente foarte hazlii în care personajele se contrează în replici care de care mai usturătoare.
Din nou, Andi Vasluianu este cap de listă, rolul său fiind unul complex, nu știi dacă să-l dai cu capul de pereți sau să-l pictezi într-o icoană angelică.
Dincolo de dramatismul inerent care vine la pachet cu o asemenea premisă, spectacolul este plin de dezvăluiri incendiare de aveam impresia că urmăresc un film mindfuck de senzație.
Ajunsesem să-mi rod unghiile de nerăbdare să aflu deznodământul și uitasem complet că mă aflu într-un cinematograf urmărind teatru, ci eram transpus acolo, direct în mijlocul acțiunii, abia așteptând următoarea veste incendiară care să-mi satisfacă pofta de scandal.
Când se apropia câte un moment culminant, cum îmi era băgat pe gât publicitate, de era să răbufnesc nervos „`ți-ai dracu cu televiziunile voastre, mai bine era pe Netflix fără reclame‟.
Astfel, Dă-i bătaie m-a transformat fix în ceea ce spectacolul acuză, un ahtiat după scene cu puternic impact emoțional și nu sunt ipocrit să mă dau lovit și să pledez nevinovat.
Actorii joacă fenomenal, cu replici ce curg ca într-o conversație naturală, cu cuvinte pocite, propoziții rămase în aer, izbucniri nervoase, vene care stau să pocnească în gât, aveam impresia că sunt aproape să se ia la bătaie.
Și gesturile lor subtile, o ocheadă aruncată ici, o privire zvârlită dincolo, un făcut cu ochiul șmecherește sau o împiedicare nevinovată (deși aici cred că a fost pe bune, nu a mai fost actorie) au imprimat o autenticitate fără cusur spectacolului.
Singura bubă pe care am găsit-o a fost gogoașa cu audiența de 3 milioane pe care ar urma să o aibă emisiunea în care sunt invitate toate părțile implicate în acest scandal.
Hai, las-o că măcăne, poate de juca România finala Campionatului mondial de fotbal să fi fost audiența asta.
👍 sau 👎 Nici nu mai am cuvinte de laudă la adresa spectacolului, clar bate la fund tot ce am văzut până acum (nu că ar fi fost multe) pentru că are de toate.
Comedie grămadă, tragedie cât cuprinde, suspans incitant și surprize electrizante de nu mai știam ce m-a lovit.
Sunt și convins că spectacolul, fix în forma în care l-am urmărit, va fi unul unic pentru că alte reprezentații nu vor genera improvizațiile hâtre generate de covorul care nu era roșu, ci gri-maroniu.
Ar ieși un film magistral dacă piesa ar fi adaptată pentru marele ecran, având un subiect oarecum asemănător cu Babardeala lui Jude, dar să fie regizat de cineva care nu are atât de multe flatulații artistice în cap, cred că potrivit ar fi Bogdan George Apetri.
🏁 Am râs pe săturate, m-am întristat la greu și, atenție, spre final am și plâns, un lucru pe care nu-l credeam posibil la un spectacol de teatru pentru că aleg să merg doar la comedii.
Dar partea finală, cea în care are loc emisiunea, una care ne pune o oglindă în față pentru a vedea cel mai parșiv și periculos animal din lume, m-a doborât definitiv.
După câte laude i-am dus și după cât am scris, dublu față de un articol dedicat unui film, este evident că singura variantă pe care o am la îndemână este să-i aduc în plus 10 puncte de audiență.
Dacă aveți posibilitatea, mergeți și urmăriți spectacolul, merită biletul de 150 de lei, nu știu dacă vreun film sau alt spectacol pe care le voi urmări în 2024 îl vor depăși pe aceasta.
BRAVO! BRAVO! BRAVO!
(5 / 5)
