Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Death of me este un film thriller cu accente horror pe al cărui platou de filmare s-au pripășit în roluri principale Maggie Q și fratele netalentat al familiei Hemsworth. Ah, cred că trebuia să fiu mai exact, nu este nici Chris, nici Liam, ci ăl` mai bătrân și mai nepriceput în arta actoriei, Luke.
Regizat de băiatul care a făcut multe Saw-uri, dar nu pe ăla bun, Darren Lynn Bousman, Death of me pornește binișor, cu un cuplu aflat pe o insulă thailandeză, doi tineri care se distrează nebunește dar care se trezesc într-o dimineață într-o stare confuză, bătuți de soartă și nu numai, cu camera vraiște, hainele la fel, fără să își amintească deloc ce mama dracului s-a întâmplat cu o seară înainte. Noroc că există telefonul la îndemână, că ăsta a filmat tot. Așa că înainte să vedem titlul filmului pe ecran, cei doi apasă play și revăd imagini ciudate, de care habar nu au, în care protagoniști sunt ei.
Eh, și după clasicele băute fără număr și drogat în draci, la un moment el, după ce îi sondează ei interiorul să vadă cât de adânc este, o sugrumă de îi trosnesc toate oasele.
Numai că ea este vie și îl fulgeră pe strangulator cu cea mai înghețată privire. Hopa Mitică, stai așa, ce s-a întâmplat, cine pe cine a mătrășit?
Apoi începe Death of me.
Mai bine se numea Death to me, că asta este senzația pe care mi-a transmis-o producția pe măsură ce o urmăream. Pornește cu o premisă suculentă, în sânge, așa cum îmi place, dar pe parcurs se face scrum pentru că scenariul începe să alerge prin toți boscheții de nu am priceput nimic.
Nu înțeleg de ce a fost nevoie de trei scenariști să scrie o poveste incoerentă când producătorul putea să-i dea 10 lei lui Tzâncă Tornadă, sau cum dracu` îl cheamă pe cel mai recent oligofren la modă, că-i compunea aceeași aberație de film.
Ah, că tot mi-am adus aminte, pe insulă se anunță în scurt timp și un uragan, așa că ăștia doi s-ar căra de acolo, doar că ar și vrea să afle ce naiba s-a întâmplat cu ei.
Tot filmul constă în repetarea, în linii mari, a aceleiași înșiruiri de scene, cei doi umblă bezmetici căutând câte-un localnic să-i lămurească, ăsta le vorbește în străineza lui, ei nu pricep nimic, se întâmplă ceva halucinații alandala, se apasă butonul reset și se ia de la capăt.
Și ăsta este tot Death of me, nici măcar nu ai vreo șansă să pricepi care ar fi schepsisul întregii tărășenii, că filmul nu are nicio logică, nu se petrece nimic interesant, intră pe teritoriul ocultului și mă amețește cu fel și fel de incantații și imagini de neînțeles care ar trebui să mă îngrozească, dar tot ce a reușit Death of me să facă a fost să mă enerveze. Și am explodat la final, când am aflat adevărul din spatele poveștii, mai rar ceva atât de încâlcit și complicat fără sens.
Fără să dau detalii, ce se petrece în film este echivalentul cu dorința de a merge de la Arad la Timișoara, dar în loc să alegi ruta simplă, îți complici viața cu escală la București, că atât te duce mintea.
Și eram atât de entuziasmat după primele minute, curiozitatea atingându-mi cote maxime, dar m-am dezumflat rapid, mai ceva ca o siliconată într-un magazin de furci.
Nu mai am nimic de zis despre film, este o bulibășeală incomprehensibilă, dovadă a unei idei decente dar căzută în mâinile unor neica nimeni, ăștia trei de au asudat la scenariu nu au scris nimic în viața lor și i-a lovit acum brusc microbul scenaristicii.
Nici măcar de actorie nu pot să mă leg în sens bun, că oricum Maggie Q (Fantasy Island, Allegiant) și Luke Hemsworth (Thor: Ragnarok pentru 3 secunde) au aceeași privire nedumerită pe tot parcursul filmului, la care nu renunță sub niciun chip.
Fugiți ca de dracu` de acest Death of me că nu merită mai mult de 3 tămâi.
(1,5 / 5)
