Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Din seria „Filme pe care doar actorii lor le-au votat pe IMDB”, iată vine Déflagrations, tradus drept Blast, un thriller francez pe care am avut onoarea să îl văd pe HBO.
Cum m-am nimerit eu taman pe HBO să îmi găsesc film de urmărit, naiba știe, că nici nu știam că am activ abonamentul.
Așadar, Déflagrations este un film de-o singură locație, în cazul de față o parcare. Și se bazează pe-o bombă.
Sonia (Nora Arnezeder – Army of the dead) și ai săi puradei se trezesc cu o mină antitanc plasată sub mașină. Deci nu prea te poți mișca, de ieșit din mașină nici atât, cronometrul a pornit numărătoarea inversă de la 30:00. Ce este de făcut?
Eh, întâmplarea, sau nu, face ca Sonia să fie expertă în fâsâit de bombe, așa că-și cheamă echipa loială să taie firul care trebuie.
Deși regizorul/scenarist a declarat sus și tare că ideea este una originală, inspirându-se de la depărtare doar din The hurt locker, Déflagrations aduce mult cu un El desconocido stând pe loc.
Ca atare, premisa nu este cine știe mare bombă, fitil din acesta am mai fumat până acum, dar asta nu înseamnă că Déflagrations este o pocnitoare de film.
Să vedeți cât de micuț este filmul, vă aduc la cunoștință că la la momentul scrierii acestor rânduri, filmul nu are nicio recenzie de la utilizatori, doar 3 de la critici.
Partea de thriller nu este ea foarte intensă, că îți dai seama în momentele cheie care este deznodământul, că știi că mai ai de căscat gura până la cele 90 de minute ale filmului și n-are cum să detoneze ceva ucigător atât de repede.
De asemenea, deși vrea să te perpelească un pic printr-un mister care să te frigă la cerebel, nici marele twist nu detonează cu un mare bang, că îl depistezi rapid, n-ai cum să nu-l ratezi, că miroase de la o poștă.
Cu toate astea, Déflagrations vine cu o parte dramatică mai atent construită pentru că sunt momente cu adevărat devastatoare, chiar dacă tot filmul este într-o mașină, și îți ridică niște semne de întrebare: Tu ce ai face în acea situație?
Aici da, excelează, nu am nimic de comentat, îți bubuie creierul încercând să îți dai seama ce decizii poți (sau trebuie) să iei în asemenea momente în care câteva secunde pot face diferența dintre o viață fericită sau o înmormântare cu capacul tras la coșciug.
În rest, filmul vine la pachet cu aceleași giumbușlucuri inerente unei producții de acest gen.
Ce fir colorat tăiem, cât putem să ne mișcăm să nu-i sară bombei țandăra pe ăia care stau cu dorsalul pe ea, cât mai este din numărătoarea inversă, la ce secundă oprim bomba, etc. Chestii pe care prea bine le știți.
Déflagrations are un alt punct forte, pare că este bine documentat, au fost multe replici tehnice pe care nu le-am înțeles, este folosit un limbaj de tip jargon vernacular de parcă vorbeau în klingoniană, că era același lucru.
Ah, cum era să uit lucrul cel mai important, prezintă o realitate înfiorătoare pe care nu vreau să o despic aici în patru, precum firul de păr, că s-ar putea să scot cuiul nepotrivit și să fac mizerie printre spoilere.
N-ar mai fi multe de scris despre Déflagrations, un film micuț ca desfășurare de forțe, cu o idee deloc originală, în ciuda declarațiilor pline de laudă ale scenaristului, ce sare la interval cu ceva momente tensionate, dar previzibile.
În schimb, știe cum să te frăgezească pe la inimioară de-ți slăbește fundația digurilor ridicate în fața ochilor și mai scapă câte o lacrimă.
Pe la actorie nu prea o nimerește, nu se concentrează cine știe pe dezvoltarea așa cum se cuvine a persoanelor cam unidimensionale, dar le dau notă de trecere.
Déflagrations nu-i deloc o pierdere de timp, că nimeni din film nu își permite să irosească secunde prețioase, dar nu mă duc până într-acolo să scot coroanele de lauri, așa că m-am decis și eu să acționez detonatorul când mai erau 6 secunde pe cronometru.
(3 / 5)
Trailer:
