Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Anul 1971 primea un pumn de diamante din partea lui James Bonds odată cu lansarea lui Diamonds are forever care vine și cu o surpriză.
🎬 Diamonds are forever – Premisă 📖
Nu vă înec corăbiile dacă scriu că James Bond își face apariția pe ecran la țanc pentru a-i veni de hac lui Blofeld (Charles Gray, al treilea actor care joacă acest personaj), inamicul etern al spionului nostru favorit.
Dar nu este timp de sărbătorit acest mare succes pentru că Bond este chemat la datorie din cauza unor diamante buclucașe care lasă în urma lor o dâră sângerie de cadavre.
Comandorul britanic trebuie să afle care-i treaba cu ele, știe de unde pleacă pietrele prețioase (din Africa de Sud), dar este nevoit să descopere unde ajung, care le este destinația finală.
Așa că aventura îl poartă pentru prima oară, cred, pe tărâm american, mai exact prin însorita California cu multele ei cazinouri și locuri ale pierzaniei.
💭 Diamonds are forever – Comentariu 🍿
Guess who`s back, asta ar fi melodia care ar răsuna din difuzoare dacă aș transforma filmul în cântec pentru că se întoarce Sean Connery în rolul spionului după ce George Lazenby a cedat sub greutatea acestui nume.
Mai în etate, mai grizonat, mai sictirit, mai experimentat, James Bond pornește într-un periplu specific lui, ucigând oameni și frângând inimi prin mai multe țări europene și poposind pentru o bună bucată de timp în USA.
Cea mai bună parte a acestui film este piesa titulară interpretată la vremea ei de către Shirley Bassey și recent, în cadrul ceremoniei Oscar din 2025, de către Doja Cat. Comparați singuri.
Filmul se poziționează în zona de mijloc a calității producțiilor din această longevivă franciză, Godzilla și James Bond ce mai rezistă din perioada anilor `50-`60, nefiind nici prea prea, dar nici foarte foarte.
Povestea pare un pic grăbită, lipsindu-i farmecul specific peliculelor anterioare, totul este făcut în viteză, nici nu mai avem timp să ne delectăm pe îndelete cu frumusețea locurilor vizitate.
Se face trecerea din Franța în Germania, din Țările de Jos în UK și apoi în USA prea repede, să nu arăți tu o vitrină roșie? Păi se poate?
Ce am remarcat mai abitir decât în anterioarele filme a fost dialogul plin de replici cu multiple aluzii sexuale, deloc subtile și, de ce nu să recunosc, chiar deranjante.
Plus că doamnele prezente prin peisaj arareori au o costumație completă, cred că dacă punem pauză în momentele potrivite putem vedea destui nuri la vedere.
Și, culmea, aici James Bond nici măcar nu încearcă să fie șarmant, nu folosește replici clasice de agățat, nu îi stă gândul la sedus, pur și simplu femeile îi cad la picioare doar dacă-și face apariția.
O fi James Bond plin de carismă și-l are pe vino-ncoa`, dar nici în halul ăsta.
În rest, scenariul nu impresionează prin calitatea misterului pe care îl concepe, spionul se confruntă cu problemele obișnuite, anume hoarde de dușmani care îl vor mort, dar nu-i neapărat ceva special.
Din contră, suspansul este oarecum redus pentru că nu suntem puși în fața vreunui mister greu de dezlegat, duh, Blofeld nu este mort, wow, mare dezvăluire ce am făcut.
Filmul este ridicol din punct de vedere tehnic, efectele speciale fiind unele complet ratate și asta este vina lui Sean Connery care a cerut un dric de bani să revină în acest rol.
De aceea bugetul destinat efectelor a fost redus drastic și se simte din plin, mai ales când vine vorba de explozii.
Am râs ca un nebun, de zici că eram la cea mai bună comedie, când vedeam în ce hal arată unele deflagrații sau cât de vizibil este ecranul verde în anumite scene.
Să nu mai zic că am dat de una dintre cele mai haioase erori de continuitate din istoria cinematografiei, nu aveți cum s-o ratați pentru că este magie pură, și alta nu. Mașina pe alee, și atât zic.
S-au prins în camera de editare și au încercat s-o repare, dar au făcut-o și mai caraghioasă, scoțând-o și mai mult în evidentă.
Ori o lăsau așa cum a picat, ori o scoteau de tot, au ales cea mai neinspirată soluție.
Mi-a plăcut, în schimb, cum filmul a știut să se joace cu paranoia oamenilor de pe atunci, paranoia care s-a propagat până în zilele noastre.
James Bond ajunge pe Lună, dar fără a părăsi Terra, făcând caterincă de conspirațiile stupide cum că aselenizarea a fost doar un truc cinematografic, o scenă filmată într-un studio, laitmotiv care a stat la baza filmului Fly me to the Moon.
Apropo, arareori i se întâmplă lui Bond să fie pus în dificultate de femei puternice, dar aici aproape că era să-și găsească nașele într-o scenă în care și-o cam ia pe cocoașă.
🏆 Diamonds are forever – Verdict 👍 sau 👎
Este o producție mediocră care nu se evidențiază cu ceva anume în sens pozitiv.
Are foarte multe gogomănii presărate prin scenariu care fac ca filmul să nu poate fi luat în serios, de la erori flagrante de continuitate până la izbânzi armate imposibil de realizat în realitate.
Nu vreau să pornesc într-o diatribă înflăcărată despre cum funcționează un crematoriu, că nu m-aș mai opri.
Dar este un film James Bond, măcar avem parte de locuri pitorești și femei frumoase, plus o bucurie a revederii lui Sean Connery în rolul care l-a făcut faimos.
Cred că este, momentan, cel mai relaxat film din serie, nu este atâta agitație și tărăboi ca în precedentele producții, de parcă spionul își trage sufletul, obosit de multele misiuni prin care a trecut.
Ca fapt divers, din informațiile găsite, ultima scenă oficială filmată de Sean Connery (The rock) în acest rol a fost într-un coșciug. Poetic, nu?
Filmul este unul vizionabil și nimic mai mult, beneficiază de un scenariu dezlânat, scris parcă de un țânc care nu a trecut pe la școală, dar compensează cu un vizual uman și natural care delectează privirea.
De aceea am să-i sustrag, fără să mă vadă, 6 diamante strălucitoare.
(3 / 5)
