Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
🎭📜 DIVORȚ ÎN ZIUA NUNȚII – Spectacol de teatru (Cristina Diaconescu, Emanuel Bighe, Alin Brancu, Adelina Mihalcea, Livia Taloi)
🎬 Un viitor ginerică se îmbată ca porcina nerezistentă la alcool la petrecerea burlacilor și a doua zi dimineață se trezește în pat cu o necunoscută.
Cum urmează să se căsătorească fix în acea zi, pe om îl apucă toate istericalele și speră să fie salvat de prietenul cel mai bun care îi face o vizită inopinată.
Din păcate pentru toți, își face simțită prezența și mireasa care miroase ceva putred. Și nu-s în Danemarca.
🍿 Spectacolul este unul care m-a sleit de energie pentru că am obosit stând pe scaun uitându-mă la cum fac personajele ca titirezul pe scenă.
N-a avut deloc stare, cele aproape două ore se desfășoară într-o agitație gălăgioasă care m-a luat de cap, și alta nu.
Piesa este una ultra comercială, aș putea-o asemui, și huliți-mă dacă vreți, cu producții cineaste de genul celor realizate de BRomania.
Nu există prea multă inteligență în replici, doar câteva glume au fost mai erudite, în rest umorul, că este destul, se bazează pe scandal monstruos, confuzii de identitate și beșteli nupțiale.
Când zic că este destul mă bazez pe audiența care a umplut sala până la refuz și care râdea la aproape fiecare poantă.
Eu, mai taciturn din fire, nu m-am sensibilizat ilar chiar în halul ăla pentru că nu am găsit prea multe glume amuzante.
Ba chiar pe alocuri spectacolul a devenit enervant din cauza repetiției prelungite a unei anumite dume cântate care și-a pierdut farmecul încă înainte de finalul primei apariții, darămite după ce am asistat de trei ori la ea.
De regulă aveam mai multă inspirație, nu neapărat pentru a scrie niște paragrafe fistichii, ci măcar pentru a trage mâța de coadă sau de cerneala din penița virtuală pentru a înșira mai multe cuvinte despre un spectacol.
👍 sau 👎 Nu ar fi prea multe de povestit, nu mi-a plăcut cine știe ce reprezentația, și nu că ar fi jucată prost de către actori.
Din contră, interpretările mi s-au părut excelente. Dacă așa este textul, cu atâtea onomatopee, poticneli, intersectări, boceli și jelanii, atunci trebuie multe laude în acest compartiment.
Numai că eu am o puternică impresie că-i și multă spontaneitate pentru că mi-e aproape imposibil să cred că ar putea fi memorate replici rostite mai degrabă când ai atac cerebral.
Ah, de ce nu mi-a plăcut? Pentru că piesa nu-i atât de spumoasă pe cât este lăudată.
Mai mult fâsâită, că i-a sărit dopul, decât spumoasă.
Dar ține și de gusturi, după cum spuneam, iaca mă repet și eu, făcând același lucru care m-a iritat la spectacol, majoritatea audienței s-a distrat. Nu toată la aceleași snoave, ci pe rând, în momente diferite.
🏁 Aveam alte așteptări, credeam că voi fi întâmpinat de niște dialoguri cerebrale, nu de urlete isterice și de clasicele confuzii de nume.
Culmea, cel mai mult am râs ÎNAINTE să înceapă spectacolul, când am auzit îndemnul de a închide telefoanele, un mesaj diferit și amuzant comparativ cu celelalte de până acum.
De ar fi fost așa tot spectacolul aș fi ieșit cu câteva kilograme în minus pe care le-aș fi ars de la atâta râs.
(3 / 5)
