Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Dora and the lost city of gold este un film al cărui trailer încă-l văd la mine-n cinema deși a apărut deja în magazinele virtuale de specialitate spre închiriere gratuită.
Nu aveam chef de nimic greu sau serios, așa că m-am procopsit cu Dora.
În primul rând, filmul este unul pentru copii, așa că o să încerc să nu fiu chiar atât de chițibușar și de nemernic pentru că încă din trailerul pe care l-am văzut de mi s-au acrit ciorapii mi-am dat seama că nu o să fie mare brânză de capul lui.
Dora-i o puștoaică plină de energie și optimism ce se dă huța-huța printre copaci în mijlocul junglei sud-americane dar căreia i se înfundă în momentul în care părinții ei, Michael Pena (n-ai bani amigo?) și Eva Longoria (ai auzit de gimnastică?), se hotărăsc să plece în căutarea orașului de aur incaș pierdut numit Parapata. Cum p-asta mică n-o pot lua cu ei, o expediază în State, la vărul ei Diego.
Aici nu durează mult și Dora creează haos prin modul ei inocent, onest și vesel prin care se comportă.
Împreună cu Diego și alți doi elevi mai nepopulari, Dora este răpită de niște vânători de comori, crezând că adolescenta deține locația orașului de aur, Parapata.
Și începe o aventură juvenilă destul de decentă pentru ceea ce a vrut să fie.
Ăștia patru, alături de salvatorul Alejandro (Eugenio Derbez, care se cam lăfăie recent prin filme, având la activ Overboard, How to be a latin lover, Geostorm, The nutcracker and the four realms sau Angry birds 2), se preumblă printr-o junglă luxuriantă cu o droaie de mercenari pe urmele lor, nimerind în fel și fel de aventuri ce miros a copii palide de Indiana Jones sau Tomb Raider.
Cea mai mare bilă albă a filmului a fost aspectul locațiilor vizitate pentru că au filmat efectiv în Peru, nu în vreun studio și cadrele cu jungla sunt minunate, îți taie respirația.
Dacă aș avea capsa pusă și Dora and the lost city of gold ar fi fost un film matur, aș fi dat cu el de pământ pentru că scenariul este foarte găurit pe partea de logică, multe dintre acțiunile celor răi nu au sens și se complică extrem de mult și totul este presărat cu un praf de previzibilitate care te lasă cu un gust sec în creier. Dar am capsa închisă ermetic.
În schimb, nu pot trece cu vederea erorile de natură tehnică, chiar dacă este un film pueril, asta nu scuză modul execrabil de editare și lipsa de fluență în continuitatea scenelor, chiar prima secvență din trailer fiind elocventă în acest caz.
Dacă pe partea vizuală pot să spun că este o desfătare pentru ochi, iar aventurile prin care trec protagoniștii sunt suficient de interesante încât să nu plictisească, partea umoristică nu m-a nimerit în bucata de audiență vizată.
Au fost glume, nu zic că nu au fost, doar că nu mi-au clintit deloc mușchii obrajilor, probabil cei până-n zece ani se vor amuza copios, așa cum sigur o vor face și la cântecele prezente în film și la interacțiunea dintre Dora și o maimuță CGI ce arată oribil de fals.
Neavând niciun dram habar de acest univers, mi-a sărit sucul din pai la apariția unui alt personaj pe care nu am să-l dezvălui pentru că nici trailerul nu a făcut-o.
Ce să zic, acel personaj combinat cu câteva minute de alt mod de filmare au dus filmul Dora and the lost city of gold la un nivel și mai copilăresc.
Este clar că filmul a fost făcut special pentru cei mici, fără vreun interes pentru audiența adultă, personajele sunt simpatice, locațiile superbe, aventura decentă pentru acest nivel, dar scenariul este sărăntoc, logica doarme-n boschete și partea de CGI este ridicolă.
Una peste alta, Dora and the lost city of gold cam este pierdere de timp pentru unul ca mine cu inima de piatră, dar presupun că va fi distractiv pentru puradeii care au ghiozdane cu Dora și chiloței cu maimuțica Boots, nume ce aduce mult cu alt personaj animat dintr-un film tot cu junglă, Mowgli, dar cu destin mai întunecat.
În concluzie, Dora and the lost city of gold ar fi fost un film cam de 3, dar ținând cont cui i se adresează, mai salt nota până la 5.
(2,5 / 5)
Trailer:
