Dragged across concrete este al treilea film regizat și scris de S. Craig Zahler după Bone tomahawk și Brawl in cell block 99.
Dacă v-au plăcut primele 2 filme ale acestuia atunci sunt șanse mari pentru un deznodământ asemănător și după ce veți viziona Dragged across concrete.
Povestea se învârte în jurul a doi polițiști hârșâiți, duri, cu pielea îngroșată de slujba tot mai periculoasă care le amenință în fiecare zi viețile, dar care nu este deloc răsplătită pe măsură.
Plus de asta, cei doi sunt și cam răzvrătiți, dacă se poate spune asta, în sensul că nu aderă la normele sociale și etice ce patronează contemporaneitatea noastră.
Mai pe scurt, nu își invită adversarii, a se citi criminali și traficanți de droguri, la cină pentru a-i trage de mânecă politicos, rugându-i să nu mai facă fărădelegi, ci apelează la metode mai directe sub forma bocancilor în gură, lucru, de altfel, normal, dacă e să îmi dau cu părerea. Scursurile umane trebuie tratate ca atare, ca niște lături, nu ca niște prințese.
Cum orice mojic se crede regizor în zilele noastre, cei doi sunt filmați în timpul unei arestări normale, dar considerate prea brutale de lumea papă-lapte care nu mai vede că un jeg care distruge viața tinerilor vânzându-le droguri a fost arestat, ci doi polițiști care, chipurile, folosesc brutalitate, deși doar își fac meseria.
Pentru a scăpa de gura presei, șeful lor îi suspendă și îi lasă cu buzunarele goale într-un moment tare nepotrivit pentru că Tony (Vince Vaughn) tocmai este pregătit de însurătoare, iar Brett (Mel Gibson) are o soție bolnavă ce necesită tratament costisitor.
Deveniți civili fără voia lor, cei doi miros o oportunitate de a face niscai bani. O fi moral, o fi legal ce vor ei să facă? Vă las pe voi să decideți.
Dragged across concrete are un titlu parcă premonitoriu, se târăște într-o cadență extrem de lentă de l-ar transforma pe un melc olog într-un Usain Bolt. Are o durată ce trece de 2 ore jumătate.
Dar asta nu este ceva rău pentru cei obișnuiți cu un film care nu se grăbește, care insistă pe clădirea unor personaje pentru a le înțelege motivația. Probabil cei mai tineri se vor plictisi crunt, nefiind vorba de un film alert dar care necesită concentrare pe scene lungi, unele absurd de lungi, în care se întâmplă lucruri banale, la prima vedere, dar care contează pe termen lung.
Dacă v-am speriat cu durata filmului, ei bine, și când se pune pe scandal, în mod clar atenția va fi captată pe de-a-ntregul pentru că avem parte de-o explozie de violență neaoșă, fără menajamente, fără figuri de stil și cu adevărat brutală, chiar greu de îndurat în anumite momente.
Hei, doar v-am spus cine a regizat filmul și ce alte producții mai are în portofoliu, nu aveți de ce să fiți surprinși, filmul se menține pe aceeași linie a violenței sângeroase a cărui adept este S. Craig Zahler.
Dragged across concrete este un film aproape noir, provocator din punct de vedere al moralității și căruia i se fâlfâie sub sutană de toate rahaturile băgate pe gât din ce în ce mai des de filme care se transformă în fix propaganda pe care producția de față o blamează, și anume corectitudinea politică și/sau socială care transformă oamenii în pămpălăi cu așa-zise drepturi egale, că vorba aia, cică toți suntem oameni, chiar dacă unii distrug cu bună știință viețile multor altor semeni.
Căcat pe băț. Nu există corectitudine, nu există egalitate, și nici nu trebuie să existe. Dacă ești un nenorocit de traficant de droguri, negru, alb, galben sau orice altă culoare ți-au dat mă-ta și tac-tu, atunci meriți un bocanc în gură și mai rău de atât, nu să se poarte lumea cu mănuși cu tine că vai, amărâtul de el, este abuzat.
Să nu uit de personajele negative, pfiu, chiar dacă sunt doar niște jefuitori de bănci, sunt cu adevărat înfiorători, prin comportament și modul de acționare.
Mi-a plăcut filmul pentru că nu-și tratează spectatorul ca pe ultimul oligofren, îl lasă să gândească și singur unele aspecte ușor de intuit, nu stă să ne povestească pas cu pas ce se întâmplă pe ecran.
Dragges across concrete este un film de școală veche, cum astăzi nu se mai fac, este o poveste dramatică, plină de tragedie, presărată când și când cu umor negru, fin și sec, și doldora spre final de acțiune viscerală.
Nu mai este cazul să spun că actorii interpretează dumnezeiește, Mel Gibson și Vince Vaughn par a se înțelege foarte bine în rolurile de polițiști parteneri.
Deși lăudam scenele îndelungi, tot ele sunt și cele care trag filmul, uneori, în jos pentru că sunt momente în care dialogurile sunt destul de absurde și inutile într-o poveste destul de simplă.
Per total, Dragged across concrete este un film solid, impredictibil, întunecat, sumbru, care pune pe tapet scopul existenței noastre ca specie, oare doar la a supraviețui se reduce viața majorității?
Deși are o durată exagerată pentru un astfel de film, nu m-am plictisit deloc și îi dau un 8.
(4 / 5)Trailer: