Druk

A dat Bachus de am văzut și eu Druk (Another round), s-a maturat destul filmu-n butoi și a venit vremea să-l degust.

Cu premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în pivniță, Druk ne prezintă patru profesori de colegiu, Martin, Tommy, Peter și Nikolaj, oameni de +40 ani care au intrat într-o rutină devastatoare, mai ales pentru spiritul lor. Acasă flacăra pasiunii a înghețat, la școală banalitatea domnește, elevii sunt sictiriți din cale afară, iar profesorii nu par a mai vreo tragere de inimă să predea cu entuziasm.

Unul din ei le propune un experiment magic (în concepția bețivanilor), un psihiatru, Finn Skårderud, a zis el că mecanismul carnal care ne formează trupul a fost prost conceput și că-i lipsește o alcoolemie de 0,05 la mie.

Inițial reticenți la perspectiva de a bea în timpul zilei și de a merge trotilați la școală, cei patru se încurajează unul pe altul că nu vor bea de drag, ci vor fi participanți observatori la un experiment care se poate dovedi benefic pentru toată lumea, nu doar pentru ei, dacă va fi o reușită.

Doar că, așa cum era de așteptat, lucrurile scapă de sub control, limitele fiind împinse în permanență.

Druk este o comedie neagră care prezintă o evoluție interesantă a dinamicii relațiilor personale și sociale în urma consumului de alcool care îți dă o falsă impresie de libertate și libertinism.

Deși pare o premisă destul de simplă cu un deznodământ pe care îl anticipezi dacă n-ai creierul aburit de ceața plasată de gradele multe din pahar, Druk vine cu o analiză complexă asupra umanului, chiar asupra conceptului de existență și al scopului nostru de a bătători acest pământ.

Știu că este amuzant să-i vezi pe cei patru care la început sunt serioși, rigizi, reci, cum se transformă radical din momentul în care încep să-l asculte pe Gică Petrescu cu Ia mai toarnă-un păhărel!, dar dincolo de asta Druk disecă nemilos motivele pentru care suntem împinși spre mirajul alcoolului.

Iar subiectul principal pe care se concentrează Druk este Martin (Mads Mikkelsen – Polar), profu` de istorie cu probleme atât acasă, unde nevastă-sa nu mai pare atrasă de el, nici el nu-și mai dă silința, cât și la serviciul încremenit unde are o mimică de zici că este condamnat la muncă silnică într-o ocnă, nu că predă și modelează minți tinere.

De fapt, aș putea spune că băutul este doar un efect secundar al filmului, nici nu este în realitate despre asta, ci despre drumul făcut până la a pune mâna pe sticlă. Visurile tinereții spulberate de rutina maturității, robotizarea noastră permanentă care ne șterge pas cu pas personalitatea, ciclul repetitiv zi de zi care ne evaporă vitalitatea, pe toate astea le abordează subtil scenariul lui Druk și chiar te pune pe gânduri. O fi comedie, dar filmul emană multă tristețe și generează dopuri, pardon, noduri care ți se pun sistematic în pâlnia din gât.

Druk este un film mai filozofic decât pare la prima vedere, încearcă să răspundă la întrebarea: „Când mult devine prea mult‟? și te face să rumegi la „beneficiul‟ alcoolului, oare chiar îți schimbă viața în bine sau este doar o proprie iluzie născută dintr-un creier beat care gândește șubred și își imaginează o realitate falsă către care tinzi în subconștient?

Hîc, am zis de beneficiul‟ alcoolului? Hîc, cred că da, da` am uitat.

Cu niște interpretări excelente, mai ales Mads Mikkelsen impresionează, și o să și vedeți de ce, spre finalul filmului, Druk combină amuzamentul pueril, specific tineretului care stă mai mult cu emeza pe la gură din cauza bețiilor trase, cu drama terifiantă a omului matur ajuns la jumătatea vieții dar care nu mai are motivație pentru a continua și cei slabi caută eliberare în dependența drogului (aici s-a nimerit să fie licoarea bahică).

Însă Druk nu-i atât de sumbru pe cât pare, după cum am scris mai sus, complexitatea filmului este una întinsă și fiecare va interpreta în felul său, bețivii vor da din cap a aprobare că uite domne, nu suntem alcoolici, doar experimentăm teoria lui „Skurdecur ăla‟, care știa el ce zice, iar cei care se uită la eticheta de vodcă precum la o bombă nucleară vor ridiculiza acțiunile celor patru pe care le vor considera armele unor oameni slabi incapabili să-și depășească temerile și problemele fără să apeleze la stimulente dăunătoare.

Cât despre final, încă mai decantez la el, pare simplu la prima vedere, dar nu-i deloc așa.

Nu pot spune că Druk are ceva deranjant în el, nici defecte nu i-am găsit, este un film bun, dar nicidecum epifania pe care o anticipam, că nu spune în realitate nimic nou, știm că orice substanță care creează dependență te atrage într-un miraj irezistibil care te determină să consumi tot mai mult până când te prinde într-un păienjeniș din care cu greu mai poți scăpa, că tocmai ăsta-i tirbușonul drogului, intră-n tine și îți smulge capacitatea cognitivă.

Ca atare, n-am rămas extaziat la întregul oferit de Druk care vine cu un mesaj simplu pe care-l auzi dincolo de zăngănitul sticlelor goale, mi s-a părut mai bun, per ansamblu, celălalt film al lui Mads Mikkelsen din 2020, Retfærdighedens ryttere (Riders of justice), așa că lui Druk îi închin 8 pahare cu… apă.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Zăpadă, Ceai și Dragoste

Zăpadă, Ceai și Dragoste este o comedie românească realizată cu efortul, printre alții, și al …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *