Dual

Uneori trebuie să mai și gândim. Așa și-a spus Dual, un film care și-a propus să ne deschidă porii cerebrali prin povestea sa.

Dar care-i povestea sa?

🎬 Premisă

Într-o lume futuristă (dintr-un anume punct de vedere) o regăsim pe Sarah (Karen Gillan – The bubble), o tânără femeie ce pare a duce o existență banală.

Cu soțul plecat într-o lungă delegație, ba-și umezește portofelul de cârnăciori, ba se ceartă cu mă-sa, ba una, ba alta, chestii triviale și plictisitoare inerente unei vieți ca oricare alta, în care fericirea rar luminează.

Însă vine marea bombă medicală, după un fluviu de sânge revărsat bucal, Sarah află o vestea groaznică, are o boală incurabilă care nu-i mai dă mult de furcă pe acest pământ.

Țineți minte că scrisei mai sus că suntem în viitor, așa că există posibilitatea clonării unei duble pe care o poți învăța tot ceea ce însemni tu, astfel încât când dai colțul dublura să-ți ia locul și cei apropiați nu vor mai suferi.

Cum un necaz nu vine niciodată singur în vizită, după puțin timp Sarah află că nu mai moare.

De ce necaz? Pentru că dublura nu vrea nici ea să iasă din uz.

Și folosind expresia lui Connor MacLeod: There can be only one!!!

💭 Comentariu

Dual este un film restrâns ca spectacol vizual, n-are aspirații de The 6th day, cu a cărui premisă seamănă, doar că aici clona-i femeie, nu bărbat, iar Karen nu-i ca Arnold.

Regizorul-scenarist Riley Stearns vrea doar să ne pună pe gânduri cu această contorsionată idee.

Într-adevăr, Dual excelează când vine vorba de probleme de moralitate, punând la cale o investigație introspectivă în complexul nostru de superioritate, dă cu barda scriitoricească în ideea de Dumnezeu uman cu care ne jucăm în permanență, ne dojenește pentru dorința noastră de a trăi mult (și prost).

Are o doză de suprarealism care te face să te întrebi asupra sănătăți mintale a întregului univers în care are loc acțiunea.

Și aici nu este vina actorilor, cu siguranță ăsta a fost stilul dorit de regizor, un joc robotic, lipsit de emoții, automatizat, fără zvâc, ca un cuc care iese din pendulă la ore exacte, fără să știe de ce, pentru că nu raționează, fiind cuc mecanic, dar iese pentru că așa este programat.

Întreaga atmosferă din Dual este una stranie, avem parte de-o lume atât de avansată tehnologic încât poți primi o clonă adultă în câteva ore, dar în restul totul este de-o barbarie medievală.

Fără procesul clonării, nici n-ai zice că ești în viitor, ci într-un trecut pe care umanitatea vrea să îl uite.

Din păcate pentru Dual, ideea din film, una interesantă din punct de vedere intelectual, este lăsată de izbeliște destul de rapid și scenariul cade într-o melancolie plictisitoare, de un absurd ireal.

Parcă scenaristul s-a simțit mulțumit că a venit cu o idee îndrăzneață, a zis că doar ea este suficientă, nu mai are rost să o înfășoare și într-un film complex.

A aruncat greul în cârca spectatorilor, să găsească ei răspunsul la arzătoarele întrebări filozofice pe care scenariul ni le ridică la un fileu prea înalt.

Dual nu mai vine cu nimic captivant dincolo de idee, se transformă rapid într-o experiență aridă, frugală pe deșteptăciune, în care personajele se comportă neverosimil pentru situațiile în care sunt puse.

Voit sau nu, n-are a face, acest aspect scade mult din atractivitatea filmului care răsuflă de timpuriu.

O să recunoașteți câteva fețe celebre prin film, pe lângă Karen Gillian care a interpretat rol dublu, mai apare cu o partitură zemoasă și Aaron Paul (El Camino), ca instructor de supraviețuire. Plus că dăm și peste Theo James (Archive) într-un rol mic, fără importanță, nici nu știu de ce l-au plătit pe el când puteau lua pe cineva necunoscut.

Și care erau șansele ca în aceeași zi, fără să știu, să urmăresc 2 filme cu aceeași actriță finlandeză de a cărei existență n-am avut habar până în ziua respectivă? După Hatching, iaca dau și în Dual de Sophia Heikkilä (dar într-un rol de-o clipită).

🏆 Verdict

Dual este ca un cal de curse care pornește vijelios la startul cursei, promițând lucruri deosebite, dar jocheul care mână toată povestea se fâstâcește pe parcurs și ratează obiectivul.

Nu-i deloc un film rău, doar că Dual nu explorează așa cum trebuie ideea pe care o pune pe tapet și pe mine m-a lăsat cu degetul blocat pe trăgaci pentru că nu știam în cine trebuie să trag.

În scenarist că s-a lăsat pe tânjală și a încetat să mai depună efort în mijlocul acțiunii?

Sau în mine că am găsit povestea prea previzibilă tot de la mijlocul acțiunii în sus, iar întrebările existențiale au devenit rapid flasce?

Dual începe intrigant, dar se termină fâsâit, așa că-i amân verdictul final cu 6 zile.

Ah, are un generic de final foarte pervers (nu sexual). Vă las să vă delectați cu el.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

The passion of the Christ

Iaca mare oximoron, The passion of the Christ este un film despre cel mai cunoscut …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.