Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Locul 060 – Duck soup
Frații Marx își fac din nou loc în Top AFI 100 cu Duck soup după A night at the opera.
De data asta îi avem pe toți frații Marx la apel, Groucho, Chico, Harpo și Zappo, într-o parodie care ia în bâză modul în care lumea este guvernată.
Acțiunea are loc în Freedonia, o țară fictivă, nu vă apucați să o căutați pe hartă (ea poate fi oricare), aflată în pragul unei crize economice devastatoare, iar mai marii țării au nevoie urgent de un împrumut de la FeMeI (aici este vorba de doamna Teasdale). Însă pentru a le aproba împrumutul, doamna Teasdale ține neapărat să numească ea liderul acestei țări.
Hm, parcă sună destul de cunoscut înșiruirea de acțiuni.
Astfel este numit Firefly (Groucho) drept lider al mândrei națiuni Freedonia, ajuns conducător nu pe merit, ci doar pe interese, așa cum se întâmplă de mii de ani.
Omul are la purtător papagalul lingvistic, este fermecător din vorbe, te amețește din cuvinte, dar când vine vorba de condus o țară, se pricepe cam la fel de bine cum se pricepe Dorel să toarne asfalt.
O țară învecinată, Sylvania, a pus ochii pe bogățiile din Freedonia și caută orice motiv pentru a porni un război și de a cuceri acest teritoriu, tocmai de asta sunt angajați doi spioni pentru a dezgropa secrete murdare despre Firefly și a-l denigra.
Duck soup este un film extrem de scurt, nu are nici măcar 70 de minute, dar este încărcat de un haos incontrolabil generat de cei 4 frați Marx care au o energie, în special Groucho, de zici că-s baterii Duracell drogate cu cafeină.
Trecând peste cele câteva numere muzicale la care nu mă așteptam și care m-au scos din sărite, Duck soup este un film incredibil de alert în care personajele principale nu stau locului nicio secundă, iar Groucho (vedeta incontestabilă a filmului) turuie necontenit linii de dialog doldora de glume, care finuțe, care de-a dreptul grosolane, și trebuie să fii extrem de atent să-i prinzi toate replicile, atât de supersonic le livrează și cu o exuberanță nefirească.
La un moment dat devine chiar obositor să tot fii geană pe ce sloboade pe gură Firefly, inaptul cu gură mare și simț al umorului dezvoltat, dar, din fericire, când și când sunt inserate secvențe comice cu Chico și Harpo, umor bazat mult pe fizic.
Dacă la Groucho avem un ilar concentrat aproape exclusiv pe limbaj și jocuri de cuvinte, ei bine, Chico și Harpo se dedau la năstrușnicii în care mereu cineva are de suferit fizic.
Sub toată această haină amuzantă se regăsește un mesaj profund trist, cu privire la modul de guvernare bazat pe parandărăt, foame de putere, mândrie stupidă și interese personale în detrimentul bunăstării națiunii condamnată doar să plătească taxe și să tacă dracului din gură.
Multe scene sunt de vodevil, destinate mai mult teatrului, care nu mereu se transpun bine pe ecran și nici nu au efectul comic dorit, chiar dacă este celebră scena cu oglinda, nu mi-a dat sucul pe nas de amuzantă ce este, și nici giumbușlucurile repetitive ale fraților Chico și Harpo care practic au un singur număr, dar sub diferite variații, nu m-au impresionat cine știe ce.
Pentru un film atât de scurt, nu mai lungesc nici eu recenzia, Duck soup are momentele sale amuzante, unele replici cu adevărat inteligente, jocuri de cuvinte neprețuite, dar se pierde în prosteala generală la care se dedau personajele, transformând povestea într-o ciorbă (supă, sic!!!) incoerentă din care cu greu poți înțelege altceva în afară de mesajul anti-război și de satira politică evidentă.
Probabil nota ține și de ordinea în care am văzut filmele, dacă era primul Duck soup atunci primea o notă mai mare pentru că, la bază, filmele fraților Marx sunt identice, ai văzut unul, le-ai văzut pe toate, tocmai de asta, pentru că Duck soup a avut ghinionul să fie vizionat după A night at the opera, primește 5.
(2,5 / 5)
Trailer:
