Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(1,5 / 5)
Dumb and dumber to e un film, dacă se poate numi film, mai degrabă excrement cinematografic, foarte, foarte prost.
După 20 de ani cei doi idioți pe care-i știm din prima parte pornesc într-o nouă aventură având ca scop găsirea unei fete frumoase căreia trebuie să îi dea un pachet pierdut.
Povestea vă sună cunoscută? E și normal din moment ce este copia fidelă a poveștii primei părți.
Mă rog, sunt câteva mici modificări pe ici, pe acolo, dar insesizabile încât nici nu îți dai seama dacă există vreo diferență între cele 2 scenarii.
Filmul pornește cu Lloyd într-un spital unde zace de 20 de ani pozând într-un retardat incoerent, e vizitat săptămânal de Harry care are nevoie de un rinichi, cum-necum, află că Harry are o fată, că mama ei a dat-o spre adopție, că acum face parte dintr-o familie bogată și pornesc pe urmele ei în speranța că îi va dona, mai voluntar, mai cu forța, un rinichi pentru Harry, pentru a-i salva viața.
Evident că tâmpiții se bagă în tot felul de încurcături care ar fi trebuit să fie hazlii, dar în filmul ăsta sunt orice, numai hazlii nu.
Nu are rost să detaliez mai mult povestea, că deja o știți, ei dau de belele, scapă mereu datorită idioțeniei lor, ceea ce îi face pe antagoniști și mai tâmpiți, dacă așa ceva e posibil, din moment ce nu-s capabili să facă față unor oameni ale căror IQ-uri însumate dau cu minus.
Apar pe parcurs un soț boșorog încornorat, o soție scorpie care o arde cu grădinarul, un complot de a pune mâna pe averea moșului, fanteziile lui Lloyd care o includ pe Penny, fata lui Harry, închipuirile lui Harry cu privire la ce-ar fi fost dacă și-ar fi crescut de mică fata, și așa mai departe, material pentru o comedie ușoară, relaxantă, era destul.
Dar nu, scenariștii și regizorii, că-s o gârlă de oameni, de zici că e vorba de vreo capodoperă în 10 părți s-au gândit că e mai mișto să preia glumele din prima parte dar să le exagereze atât de mult încât s-au transformat din ceva hazliu în faze grotești, scârboase, vulgare, rasiste fără nici de umor în ele.
Nu mi-a venit să cred când am văzut aceleași faze cu spray-ul de gură, cu costumațiile fistichii, cu cel mai enervant zgomot, cu 3 într-o mașină, cu bășinile și fundurile goale și loviturile în ouă.
În fine, povestea se derulează cu chiu, cu vai, supliciul durează o eternitate și finalul e apoteotic, avem parte de câteva întorsături de situație care s-ar fi dorit a fi surpriză dar evident că sunt mai evidente ca nasul lui Tonciu când intră într-o cameră și le vezi de la o poștă înainte de a se întâmpla efectiv.
Ce naiba să mai spun despre poveste că nu mai e nimic de spus, dacă ați văzut prima parte, atunci ați văzut-o și pe a doua, dar ca să fac o comparație, e ca și cum ai vedea în tinerețe o actriță superbă care după ani și ani de botox, liposucțiuni și alte zeci de operații estetice îți provoacă repulsie (nu știu, îmi vin în minte Goldie Hawn sau Meg Ryan), cam așa e filmul ăsta.
Dar atât despre poveste și comparațiile aiurea.
Trupa de bază e aceeași din prima parte.
Revin în rolurile celor doi tâmpiți Jim Carrey și Jeff Daniels deși nu știu de ce o fac. Auzi întrebare cretină, pentru bani, că doar nu pentru glorie.
Însă e trist când vezi la ce recurg unii actori pentru a mai câștiga un bănuț de parcă ar crăpa de foame.
Să-i spună cineva lui Jim Carrey că e trecut de 50 de ani și nu mai merge șmecheria cu scălâmbăielile, i-a trecut vremea, ar trebui să se apuce de roluri serioase, nu să o ardă prin filme care i s-ar fi potrivit acum 20 de ani. Un alt Ace Ventura ne-ar mai lipsi acum.
Dacă în prima parte personajele interpretate de cei doi erau niște prostovani naivi, aerieni care te amuzau, aici devin extrem de enervanți, grosolani, libidinoși și dezgustători.
Nici chimia dintre cei nu mai e ce a fost, parcă jucau în silă, gândindu-se cât mai e de filmat că trebuie să își încaseze cecul și să cheltuiască banii.
Despre partea tehnică nu am ce spune, e doar o comedie, nu e ceva ce a necesitat cine știe ce eforturi supraomenești pentru a o realiza, în schimb, degeaba a fost o droaie de scenariști, că povestea e un mare rahat, incoerentă, plină de fracturi logice, ca să dau un singur exemplu, în momentul în care Lloyd e sunat de Penny, pe ecranul telefonului său, că ne este arătat cu lux de amănunte, apare numele apelantului, deși cei doi nu se întâlniseră vreodată, Lloyd nu avea de unde să știe care este numărul lui Penny. Și sunt destule astfel de inepții. OK, e o comedie, dar dacă personajele sunt tâmpite, nu înseamnă că și cei care se uită la film sunt la fel de tâmpiți.
Filmul are glume răsuflate, scenariul cred că era scris de foarte mult timp, pentru că unele poante fac referiri la chestii în vogă acum mai mult de 10 ani, cei tineri nu vor pricepe despre ce e vorba, că până la urmă, ținta demografică e reprezentată de puștanii cu coșuri pe față care habar nu au cine dracu e Jerry Maguire că nu a apărut la nici un reality show, ce să mai, avem parte de o varză completă.
De sine stătător filmul nu ar fi produs prea multe pagube emoționale, dar așa, aruncă o umbră și asupra primei părți, oare atât de proastă să fi fost dar să nu îmi fi dat seama pentru că eram mic când am văzut-o și pe vremea aia mi s-a părut cel mai amuzant lucru văzut?
Tot ce-i posibil, dar nici gând să revăd prima parte pentru a-mi da seama de teamă să nu fie așa și să stric memoria filmului, prefer să mi-l amintesc așa, amuzant până-n măduva oaselor.
Cele mai amuzante faze sunt cele de la final dar atenție, sunt amuzante pentru că nu fac parte din film, ci sunt faze nostalgice din prima parte, deci e haios că partea cea mai comică a filmului nu îi aparține, atât de prost e.
De dragul vremurilor apuse, filmul primește nota 3.
Trailer
https://www.youtube.com/watch?v=lGXHVlEklgQ
